De mai bine de un an de zile, de când este pandemie în lume, am discutat și am întâlnit multe persoane. Întrebarea cea mai populară a fost: Cum e pe la voi și cum vă descurcați?
Același întrebare am pus-o și eu celor din Madagascar și am să vă relatez câteva din răspunsurile lor.

1. Ne este frică de această boală, auzim o mulțime de lucruri și nu știm ce să credem. Dacă nu muncim, nu avem ce mânca, alimentele sunt tot mai scumpe iar dacă ne îmbolnăvim va fi greu.
2. Am auzit de ceva boală dar nu știm. Este greu că nu putem circula, nu ne putem vinde produsele, deci nu avem bani pentru a trăi.
3. Ne este frică, dar dacă nu muncim nu avem mâncare. Două lucruri ne îngrozesc: să nu avem ce da copiilor de mâncare și să murim izolați de familie, este ca un blestem.
4. Este o situație foarte grea. Copiii nu mai merg la școală, acasă nu are cine să ii ajute la teme. Apoi e foametea, prețurile care tot cresc, banii sunt tot mai putini și dragii de copii parcă sunt schelete ambulante. Pentru mine ca profesor este greu.
5. Este greu, dar noi am trecut prin multe: ciumă, holeră, foamete…
   În această vreme trebuie să fim mult mai aproape de semenii noștri care sunt speriați și cuprinși de disperare. Avem mare nevoie de Dumnezeu, El este singurul care dă viață aici și în vesnicie!
   Cam așa se descrie perioada de pandemie la capătul pământului, în Insula Roșie.

Vă doresc o săptămână minunată sub protecția celui Atotputernic!

Marcel Saitis