Străjuit de luna-n doliu
Stă-ngropat în loc tăcut,
Cel ce-a semănat iubire,
Și doar bine a făcut.

Sunt trei zile încărcate
De suspans și de mister,
Așteptând să dovedească,
Faptul că-İ venit din cer.

Vin femei îndurerate
Ținând zorile în brațe,
Poate vor găsi fărâma,
De speranță, să se-agațe.

Însă griji, tristeți și lacrimi,
Gânduri negre de departe,
Le-nsoțeau; ,,dar cine oare,
Va da piatra la o parte “?

Când ajung, minune mare;
Văd mormântul descuiat,
Și un înger ce le spune,
Că ISUS A ÎNVIAT.

,, Nu vă temeți, știu dorința.
Ce în inimi ați purtat
Dar Isus nu-İ în mormânt
Azi, din morți A ÎNVIAT “!

,, A lăsat aici veșmântul
Giulgiul ce-a fost pus în două.
Moartea a învins prin moarte,
Și-ambrăcat o haină nouă”!

Și plecând cu vestea care,
Îngerul din cer le-a spus,
Printre frici și bucurii,
Le-a întâmpinat Isus.

Nu știau ce să mai facă
De atâta fericire.
,,Jubilați și nu vă temeți
Fraților să dați de știre”!

Și s-au dus în Galileia
Apoi, în întreaga lume,
Cu noianul se speranță,
Ce în cer o să ne-ndrume.

Noi avem aceeași veste
Și aceeași bucurie.
Primul Rod al învierii,
E Isus; Slăvit să fie !

Apoi unul după altul
Toți acei ce L-au urmat,
Vor fi înviați de-Acela,
Ce din morți A ÎNVIAT !

Corneliu Dobrincu