
Creuzetul minții fumegând se-ncinge Ca o jertfă sacră în acest demers, Când adună ziceri de turnat în vers, Dând poemul care luminând convinge. Ce e scris cu febră este de neșters Și ce poartă patos nu se poate stinge; Când erupe lava și-apoi se prelinge, Vii reverberații cadențează-n mers. De aceea, Doamne, umple-mă de Tine, De iubire sfântă, care-i foc divin, Ca să-mi fiarbă scrisul izvodind rubine. Și-ncălzit de focul fâlfâind carmin Peste versuri care înfloresc senine, Să pot spune-n stihuri: scriu, iubesc, mă-nchin!Simion Felix Marțian Vulcan, 17 aprilie 2021