CÂND PUI CARUL ÎNAINTEA BOILOR

Abordarea diferită a vieții de credință creează cel puțin două categorii de credincioși în rândurile bisericilor noastre.

Unii pentru care viața de credință este o adevărată corvoadă, din care lipsește bucuria și care privesc viața de credință ca pe o povară care trebuie purtată, pentru că altfel se tem că pot pierde binecuvântarea lui Dumnezeu. Alții pentru care viața de credință este o permanentă desfătare, și care se bucură nespus de binecuvânarea de a fi copii ai lui Dumnezeu.

Practic mesajul Cuvântului lui Dumnezeu din Psalmul 37:3 și înțelegerea lui face toată diferența.

Psa 37:3 Încrede-te în Domnul, și fă binele…

Ordinea este foarte clar și foarte înțelept așezată. Întâi „încrede-te în Domnul” și apoi „fă binele”.

Marea problemă pentru credincioși este legată de faptul că adesea inversează această ordine în viața de credință și asta le jefuiește viața de credință, de tot ce e mai frumos în ea.

Prea mulți sunt aceia care vor să facă binele întâi, și apoi să se încreadă în Domnul. Or, atunci când vrei să faci multe, dar fără încredere în Domnul, te vei întâlni cu eșecul și cu neputința. Această schimbare de ordine generează o serie de probleme.

NEMULȚUMIREA

Tot binele pe care vrei să-l faci înainte de încrederea în Domnul, nu-ți va da satisfacție, ci nemulțumire, dar atunci când ceea ce faci este încadrat în planul măreț al lui Dumnezeu, capeți încredințarea că Dumnezeu va continua să adauge și să pună la loc tot ceea ce lipsește.

FRICA

Atunci când cu cele mai bune intenții începi prin a face, lăsând pe plan secundar încrederea în Domnul, intervine teama că nu ai făcut destul de bine sau că vor fi consecințe nefaste. Și toate acestea pentru că cei ce fac asta, în mod involuntar își asumă să facă ceea ce în realitate trebuie să facă Duhul Sfânt.

VINOVĂȚIA

Atunci când accentul este pe ceea ce faci, poate interveni foarte ușor sentimentul de vinovăție la gândul de a nu fi făcut destul de mult sau destul de bine.

Încrederea în Domnul este în realitate o infuzie de pace, de bucurie și de speranță.

Sigur că încrederea în Domnul nu anulează facerea de bine, dar totdeauna facerea de bine trebuie să fie înrădăcinată într-o bună relație cu Dumnezeu, altfel ne trezim cu carul înaintea boilor și din nefericire nu vom ajunge niciunde.

Nelu Filip

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.