N-A FOST NICIODATĂ AȘA DE TÂRZIU

E foarte târziu, este spre dimineață,
Și noaptea se-ngână cu zorii senini,
Natura se-ntoarce grăbită la viață,
Prin văi și pe creste adorm peregrini.

Nu-i ceas de-adormire, nu-i timp de visare,
Când luna-nfioară toți norii pe cer,
E ultimul zbucium, se cere scăpare
Din falnicul lumii popas efemer…

O geană de alb se tot face mai mare
Pe cer va irumpe lumina urcând
Și soarele-n foc se ridică din mare,
Iar valuri se schimbă-n tsunami curând.

E ultimul dangăt și clopotul vremii
Anunță plecarea spre nou Paradis,
Se știu absolvenții, nu-i timp și de premii,
Se-arată în dar viitorul promis!

O, Doamne, te rog, nu lăsa alergarea,
Să fie-n zadar, ci copiii și noi,
Să-Ți fim mai aproape, să ținem cărarea,
Să fim fericire și-n ziua de-apoi!

CPD – 10 aprilie 2021!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la N-A FOST NICIODATĂ AȘA DE TÂRZIU

  1. Felicitări autorului

    Apreciază

Comentariile sunt închise.