E-atâta suferință pe pământ

Dar pare-se, că nu e multă

Față de ce-ar putea să vină,

Căci moartea, este prea flămândă!

S-au înmulțit orfanii lumii

Și-acei ce sunt uscați de foame,

Iar cei bogați se cred mari zei

Crezând că ei sunt la “butoane.”

E-atâta ură și război

În lumea, spus, civilizată,

Încât ai vrea să pleci în jungla

Ce-și ține legea neschimbată.

La orice pas găsești conflicte

Cu oameni ce se dau la moarte,

Se vând pentru un pumn de bani

Făr’ remușcări, frate pe frate.

Umanitatea-i perlă rară

Mai multă-i tinicheaua urii,

Esența dragoste-i pierdută

I s-au uscat toți trandafirii.

Doar turma Lui Hristos e sfântă

Și nu își pierde demnitatea,

Chiar dacă-n Valea Plângerii

Nu-și va găsi nicicând, dreptatea.

Ea merge spre-un cămin ceresc

Unde va fi doar armonie,

Căci Mirele Cel Sfânt, Hristos,

Va fi cu ea pentru vecie!

Când lumea-ntreagă e-n derivă

Biserica își ține drumul,

‘Naintea ei merge Hristos

Căci El e Domnul ei, Stăpânul.

E cel mai mare har când știi

Căci faci parte din mireasă,

Căci vei fi luat de Domnul,

La răpire, sus, acasă.

Nu mai sta să privești răul

Cel din lumea asta mare,

Fă tot ce poți încât s-ajungi

Cu Isus, la sărbătoare!

Autor: Daniel Hîrtie