De pe margini, toți cunosc

Și dau directive-aprinse.

Doar cei de pe caldarâm

Știu ce-s rănile deschise.

Privitorii de departe

Se pricep la toate cele,

Fiindcă nu au ocupații

Ci-s doar vânători de rele.

De-ar vorbi mai cumpătat

Li s-ar înțelege gestul,

Dar sunt plini de răutate

Când li se prelevă testul.

Decât să te afli-n vorbă

Să se știe că ai gură,

Mușcă-ți limba ce exprimă

O gândire prea obscură!

Dintr-o inimă curată

Ies cuvintele frumoase,

Dar din răutatea ascunsă

Ies expresiile spinoase.

Cel ce știe să gândească

Nu se-aruncă la vorbire,

Ci-și evaluează-n taină

Orice gând, de-i rău, de-i bine.

Înainte de-a da sfaturi

Analizează-te mai bine.

Caută-ți prin revista vieții

Toți pașii, cei din vechime.

Adună-i atent și sincer

Și revino în prezent,

Că-i posibil să observi

Un fruntaș sau un repetent.

Autor: Daniel Hîrtie