Credința făra fapte este moartă

Iacov 2:26

Nu îi cere lui Dumnezeu să mute munții dacă nu ai de gând să sapi nici măcar o lopată. Nu îi cere lui Dumnezeu să îți călăuzească cărările dacă nu ai de gând să-ți miști picioarele. El drumul poate să îl arate dar nu va merge în locul nimănui. Credința fără fapte este moartă așa cum intenția bună fără acțiune este fantezie. Nu spune ce crezi, arat-o prin trăirea ta. Cum credința fără fapte este moartă tot așa și faptele fără credință. Cel mai dezamăgitor creștin este cel care merge la biserică doar să primească nu să dea. Credința fără fapte nu este credință, de fapt este neascultare de Dumnezeu într-o haină religioasă. Creștinul ar trebui să trăiască ca și cum mântuirea ar depinde de faptele lui dar să se roage știind că totul depinde de Dumnezeu. Credința fără fapte e ca un cântec fără melodie. O credință vie produce fructe. Un om crede doar cât împlinește restul sunt doar opinii. Cea mai bună pregătire pentru o mai mare credință, mâine, sunt faptele de azi. Un om care are o credință vie nu are nevoie de scuze, un om care nu are o credință vie nu e ajutat de nici o scuză. Credința mereu va vorbi în limba faptelor. Nu te ruga niciodată pentru faptele care le poți face – “Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiţi de hrana de toate zilele și unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă și săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?”Iacov 2:15,16. Credința fără fapte este ca iubirea fără jertfă.

https://www.facebook.com/100005959189080/posts/1684284058446884/?d=n

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.