‎

Pésaḥ fericit tuturor celor care sărbătoresc zilele acestea Paștele iudaic! Termenul pésaḥ înseamnă „trecere cu vederea” sau „cruțare”, provenind de la noaptea aceea memorabilă a eliberării din Egipt, când întâii-născuți egipteni au fost loviți de îngerul nimicitor, iar Israel, „întâiul născut” al lui YHWH a fost cruțat. Altfel spus, toți aceia care au pus semnul de sânge pe stâlpii ușilor lor și au intrat cu familiile lor în casă, la masa de séder, și au mâncat jertfa de miel fript, împreună cu salata de ierburi amare și azime, toți aceștia au fost „trecuți cu vederea” (engl. pass over) de îngerul nimicitor.

De la termenul ebraic pésaḥ vine termenul iudeo-aramaic pasḥa’, care a fost apoi transliterat în greacă (πασχα) și de acolo în latină (Pascha). Întrucât sărbătoarea cuprinde masa de séder („rânduiala”), a apărut expresia „a mânca pésaḥ / πασχα”, adică mielul și celelalte, astfel că termenul pascha a devenit și substantiv comun, în forma populară românească veche „pasca”, cu pluralul „pasce”, pronunțat mai târziu „paște” sau „paști”. Astfel, în limba română, termenul este un plural care se referă la ceea ce se mănâncă la sărbătoare. Practic însă, ca nume al sărbătorii, a căpătat sens de singular: (un Paște = o sărbătoare de paște; Paște fericit – nu fericite!).

Obiceiul acesta calendaristic iudaic a fost moștenit de primii creștini, fie considerat obligatoriu, întrucât cei mai mulți erau evrei iniţial, fie ca tradiție moștenită de la frații iudeo-creștini (nazarineni), care în scurt timp a primit semnificații cristologice (fiindcă Iisus a fost crucificat de Pésaḥ). (voi vontinua)

https://www.facebook.com/1411420783/posts/10226422234848131/?d=n