Ne grăbim întotdeauna

Ne grăbim întotdeauna, oamenii să-i judecăm,
Nu avem acea răbdare, ca pe ei să-i ascultăm,
Aruncăm mereu doar vorbe, care lasă răni…dureri,
Arătăm dispreț când gura, are ea numai păreri.

Spunem despre unii…alții, că ei nu sunt pocăiți,
Fară să aflăm povestea, ei în care-s chinuiți,
Luptele ce-n zi și noapte, ei le duc cu-atâta greu,
Fără să le știm iubirea, ce-o au pentru Dumnezeu.

Vedem doar perfecțiunea, ce spunem că o avem,
Mai spunem că suntem sființii, fără să ne cercetăm,
Fără ca să știm ce lupte, are cel de lângă noi,
Judecăm cu ușurință, spunând că suntem eroi.

Însă Domnu-n cartea sfântă, altceva ne-a arătat,
Cum să fie-acea vorbire, care El ne-a învățat,
Ea să fie ziditoare, nu să fie o părere,
Care duce-un suflet astăzi, într-o lume care piere.

Să privim la om cu milă, fără ca să judecăm,
Pe acei legați…Stăpânul, spune să îl ajutăm,
Celui trist, noi bucurie, s-aducem în viața lui,
Să nu-l facem ca să plângă, căci și el e-al Domnului.

S-avem inima mai bună, s-avem milă ne-a cerut,
Căci și pentru noi pe cruce, răstignit El a avut,
S-arătăm și noi iubirea, ce în dar nouă ne-a dat,
Ca acel ce astăzi plânge, să nu fie judecat.

Dă-i o șansă celui care, este astăzi lângă tine,
Să îți spun-a lui durere, ca și lui săi fie bine,
Tu ascultă-l, căci și Domnul, pe tine te-a ascultat,
Tu arată-i azi răbdare, cum și El ți-a arătat.

Lasă gândurile rele, despre cel ce luptă greu,
Ele sunt doar gânduri negre, nu sunt de la Dumnezeu,
Să fii blând cum a fost Domnul, să fii înțelegător,
Căci și cel lovit de diavol, după cer are un dor.

Via: Andreea Ivan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.