In Memoriam

L-am intalnit pe prietenul si fratele Corneliu pentru prima data pe la mijlocul anilor 1980, pe cand era la liceul Emanuel Gojdu din Oradea. In perioada aceea, liceeanul Corneliu alerga in fiecare duminica cu Evanghelia prin cele mai mici bisericute si catune muntoase din judetul Bihor. El venea pe atunci cu trenul; eu eram un adolescent intr-o bisericuta mica de la tara si imi aduc aminte prezenta si personalitatea sa din momentul cand intra pe usa bisericii; chipul lui cald, stralucirea zambetului acela unic si curajul lui nebunesc pentru Hristos.
Simplitatea, bucuria si pasiunea pentru evanghelie si misiune s-au vazut in inima lui Corneliu încă de pe atunci, cand era un liceean și predicator ambulant, iar apoi in cele mai mari universitati din America sau din Regatul Unit. Când venea în Anglia pentru cercetare ma suna si impartasa bucuria inspiratiei si dulcetii teologice; adesea ne spunea cum inima lui clocotea si mintea lui era plina de creativitate; ca un suvoi veneau cuvintele si inspiratia cand trebuia sa scrie despre Evanghelie, Misiune sau despre Hristos. Până în ultimul moment al vietii, in mintea și in inima lui a curs inspiratia sfanta a evangheliei lui Hristos.
De-a lungul vietii i-a inspirat pe toti cei din jurul lui la credinciosie si responsabilitate in cursa slujirii, spunand ca trebuie sa mergem un pas mai departe. Excelenta lui Corneliu venea din dorinta sa de a merge o mila mai mult decat altii; chiar si in momentele sale de suferinta din ultima saptamana de viata m-a sunat si mi-a spus ca un tata catre fiul sau, cu o mustrare blanda, sa arat responsabilitate si crediciosie in tot si in toate, sa alerg cu faclia slujirii, să am bunatate si calauzire de sus.

Iarta-ma, frate Corneliu, pentru ca m-ai sunat cand erai in drum spre spital dar eu nu ti-am raspuns, a fost un apel pierdut. Mi-e dor de discutiile noastre la telefon, cand in cele mai dureroase momente ale vietii mi-ai comunicat dragostea pentru familia largita si ucenicii tai.
Multumesc, Corneliu, frate drag, ca in cele mai frumoase momente cat si in cele mai dificile momente ale vietii ai fost alturi de mine si familia mea. De asemenea, ai fost la momentele importante din biserica pe care o pastoresc; in 2010 ai fost la prima nunta din biserica, la primul botez, la prima Cina… si cu o inima plina de Hristos, ai predicat Evanghelia. De fiecare data noi ne-am bucurat de mesajul sincer ce venea din prezenta lui Hristos.

Iti datorez mult, draga frate Corneliu, si vreau sa amintesc aici doar o singura experienta dintre miile pe care le-am avut noi doi:
Dupa terminarea seminarului in 1997 am intrat in pastoratie, ca si pastor asistent, si inca nu implinisem un an de slujire in 1998 ca am si hotarat sa renunt la slujire, predicare si pastoratie; atunci tu ne-ai chemat, pe mine si pe sotia mea Mirela, din nou la scoala, la Osijek, în Croatia. Acolo, timp de aproape trei ani, zi si noapte, am fost inspirat prin model tau impecabil de disciplina si munca; erai peste tot, prezent si stralucitor, in fiecare zi de la ora 5 dimineata erai la biblioteca; la cursuri, cu vocea plina de intelepciune; la masa, toti doream sa stam in jurul tau, fie ca era breakfast, pranz sau cina; ne inghesuiam care sa fim in jurul tau la Capela – erai intodeauna prezent peste tot. De asemena, timpul tau de calitate cu familia ta era un exemplu pentru studenti, in fiecare duminica erai prezent la biserica cu familia, ca niciun alt profesor. Ne-ai invatat sa aratam studentilor respect, recunostinta si generozitate in orice circumstante, din veniturile tale mici aveai intodeauna o mana intinsa catre cei in nevoie, saracul gasea o speranta cand te intalnea; dupa amiaza eram la sport si seara erai cu noi la rugaciune. Din relatia ta autentica cu Domnul emana bucurie, intelegere si voiosie, o pasiune pentru Evanghelie ca nimeni altul…
In clasa mea, ca student la ETF Croatia, posibil datorita limbii cat si stangaciei mele, cu siguranta am fost studentul cel mai slab din toate punctele de vedere. Atunci cand toti profesorii au zis caci nu se mai poate si ca trebuie sa parasesc seminarul, tu ai spus ca asta nu se poate, ca trebuie sa continuam si nu m-ai lasat sa plec. Ca un tata mi-ai fost alaturi pana ai trait impreuna cu mine bucuria absolvirii si apoi tu m-ai trimis la studii in Marea Britanie cu o bursa; astazi sunt pastor in diaspora pentru ca m-ai ajutat sa ajung aici, sa-l intalnesc pe unchiul John Stott si apoi la LST si multe alte oportunitati pe care datorita tie le-am trait in Anglia.
Sunt mai bine de 20 de ani de cand locuiesc in Londra si in mod constant am avut harul sa fii alaturi de familia mea. Intotdeauna cand ai calatorit in Marea Britanie, ai ales sa poposesti multe weekend-uri cu familia mea. Savoarea discutiilor din jurul meselor festive pregatite de Mirela ramane vie; memoria ta nu se va sterge nici macar din viata copiilor nostri Paul si Andreea… dupa vizita ta intotdeauna intrebarea copiilor era aceeasi: cand mai vine Corneliu pe la noi? Timpul petrecut in jurul mesei ramane de neuitat; am plans impreuna impartasind greutatile vietii dar am si ras mult impreuna; la cele mai multe dintre furtunile si examenele vietii mele de familie ai avut intotdeauna un cuvant de intelepciune, incurajare si inspiratie!

Multumesc Domnului Isus ca mai presus de toate acestea am avut harul sa invat la picioarele tale, limbajul slujirii, al înțelepciunii, cunoașterii și revelației Tainei lui Hristos.

Daniel & Mirela Martin

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.