Răscrucea face parte din viața noastră, alergăm în fiecare zi, avem atât de multe obiective și sperăm la final să nu fim pierzători. Ne înghesuim în trenul numit viață și în fiecare gară mai suntem părăsiți de câte cineva, drag sau nu, bun sau rău, plângând sau iubind. Ochii scumpi și dragi se pot pierde la clipeală în îmbulzeala peronului și în tumultul vieții, să rămâi singur și debusolat. Clipa prezentului este un har al marii iubiri a Celui de sus, e momentul în care te poți împăca, iubi, ierta, ajuta și apoi într-un moment se pierde în abis. Căci timpul este cea mai necruțătoare lege a naturii și cel mai binecuvântat dar divin. Murirea și nemurirea fac parte din trecut, prezent și viitor, construind și dărâmând, ceea ce ai fost, ești și vei fi. Este un singur drum care duce la viață și multe altele care duc la moarte, risipă și deznădejde.

Acesta este drumul cu spini, drumul în care rănit fiind trebuie să aduci vindecare să deschizi orizonturi, să te jertfești. Drumul în care vei fi lăsat singur de cei pe care îi iubești, drumul în care vei deveni copilul Său. Este drumul pe care trebuie să mergi în pofida furtunii, dezvelindu-ți trupul tău și acoperind trupul celorlalți. Drumul în care praful îți va da sărutul și soarele în puterea lui arzătoare mângâierea. Năluca lui se poate vedea acolo, cuvintele lui îți vor fi șoptite chiar și prin furtună. În munte abia vei înțelege cine este El și de ce drumul cu atâtea greutăți. Abia acolo vei cunoaște rostul suferinței și durerii, prin faptul că Isus va șterge orice lacrimă. Orice eșec și picaj își vor găsi rostul în sângele Lui. Frumosul și urâtul se vor contopi și vor da naștere raiului, păcatul și sfințenia vor dispărea și vom rămâne doar noi, noi oamenii, așa cum ne-a visat Dumnezeu din totdeauna, descoperind în noi pe Cel care a fost părăsit de milenii. Zdrobiți de prezența Lui, uimiți de rănile de la mâini și de la picioare, vom fi gata să ne zdrobim vasul plin cu mir, făcând din acea clipă veșnicia pe care o așteptăm cu toții. De dragostea noastră Dumnezeu va străluci așa încât nu va mai fi nevoie de soare, nici de stele, pentru că cea care era pierdută, iubirea și puterea Lui, este din nou în cer. Atunci stelele pământului și cerul se vor topi și vor fugi dinaintea Lui, Dumnezeu va fi din nou Dumnezeu și omul va fi din nou om.

Fii fericit că altcineva a fost încununat cu spinii tăi, altcineva a fost scuipat în locul tău și ca un miel la tăiere s-a făcut jertfă pentru tine. Nu răsplăti lumii ceea ce trebuie să ți deoparte pentru El. Încă puțină vreme și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi. Nu iubi lumea și nu-l părăsi acum când El este pe drum. El a părăsit cerul de dragul tău și toată iubirea a investit-o în tine, nu-ți trăda mântuitorul, nu-l vinde acum la sfârșit. Nu te uita la drumul cu spini, el este trecător, pe aici trebuie să treci. I-ați crucea în spate și urmează-ți chemarea, fi gata de suferință, fi gata să lupți, să pierzi, să plângi, doar așa vei fi gata să iubești. Aruncă-te în valuri și vei trăi, urcă-te pe cruce și vei învia, lasă-te împroșcat cu pietre și vei vedea raiul deschis și pe Fiul omului stând la dreapta Tatălui. Lumea nu te poate învinge atâta timp cât nimic din lume nu este în tine. Mergi pe drumul cu spini!

Daniel Banciu.