ÎNTÂLNIRE

Treceam de gânduri apăsat

Şi frământat, nevoie mare,

Aproape că n-am observat

Pe omul ce zăcea culcat

Şi chinuit pe-asfaltul tare

Dar geamătul lui m-a oprit

Din gânduri am fost smuls deodată

M-am aplecat şi l-am privit

Fiinţa-mi a încremenit

Privindu-i faţa-nsângerată

Îl cunoşteam atât de bine

Şi faţa lui eu o ştiam

El se uită atunci la mine

Şi-n trăsăturile-i divine

Chiar pe Cristos eu îl vedeam

Ce faci aici, l-am întrebat

Şi ce s-a întâmplat cu Tine?

Uitându-mă la El speriat

El mi-a răspuns înduioşat

„Voiam să Mă-ntâlnesc cu tine!”

Timișoara

Joi, 5 februarie, 2009

Nelu Filip

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.