Drum bun spre Cer, “domnule profesor” și “frate drag!”

Suntem șocați și întristați de plecarea prematură dintre noi a fratelui Corneliu Constantineanu! Eu îi spuneam “domnule profesor”, deși mi-a spus de mai multe ori să vorbim la “per tu”. Așa îl vedeam eu, ca pe un om care a investit în mine, dar și în lucrarea din Madagascar, prin primirea mea în programul doctoral.

Mi-a fost profesor, sfătuitor, încurajator și m-a împins afară din zona mea de confort de multe ori, încurajându-mă să dau mai mult! Credea în oameni, îi ajuta să își exploreze potențialul și să își testeze limitele. Era prietenos și plin de laude pentru fiecare lucru făcut cu drag sau cu pasiune. Chiar era generos în a lauda oamenii, arătând o inimă uriașă și frumoasă!

Pentru că noi suntem în Madagascar, aproape lunar avea cu mine ședințe legate de lucrarea de doctorat, ca și coordonator al meu, când nu era pe la vreo conferință în străinătate sau prins cu sesiunile la UVT.

Uneori, în discuții legate de viață, mai povestea cu mine și Ioana, soția mea, și ne încuraja cu zâmbetul lui plăcut. Credeam că într-o zi va ajunge în Madagascar, să ne onoreze cu un curs predat la Seminarul Teologic ADD.

Un om harnic, iubitor al Cărții și al cărților, cu inimă pentru misiune, dedicat lucrării lui Dumnezeu, un investitor în viețile oamenilor, așa veți rămâne în inimile noastre până ne vom reîntâlni în alte dimensiuni ale Vieții.

Drum bun spre Cer, “domnule profesor” și “frate drag!”

Marcel Saitis

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.