Mă doare tare sufletul.

L-am întâlnit prima dată la ITP: m-a invitat la o cafea într-un pahar de plastic de 1 ron! A vrut să mă cunoască! Doar auzisem de el și nu mi-a venit să cred când m-a sunat să vin în biroul lui la o poveste! Eram la un curs de master la ITP! Am intrat timid, cum eram eu obișnuit că se intră în birouri – cu capul plecat cu lecția învățată: “mulțumesc, mă simt onorat, un om de nivelul dumneavoastră…”! Nu voi uita niciodată râsul lui inconfundabil: “De ce ești așa onorat?”

“Păi…dumneavoastră….valoarea…” Mă bâlbâiam continuu… “Silviule, nu e nici o diferență între noi! Unde sunt eu acum, tu poți ajunge oricând!” De atunci, până azi, el a fost Corneliu și eu Silviu! Un OM cum eu nu am întâlnit în viața mea! Avea harul de a valoriza maxim potențialul oamenilor! Am crescut enorm datorită lui: mi-a fost Prieten, Pastor (deși mă prezenta pe mine tot timpul altora ca pastorul lui), Mentor, Coordonator la Școala Doctorală, Omul pe care îl sunam oricând, mă asculta oricând și puteam apela la el cu orice idee sau frământare!

Prietene, ești de neînlocuit în inima mea! Ai lăsat un gol imens! Dar, mă simt așa binecuvântat că Dumnezeu mi-a dat Harul să te am aproape pentru câțiva ani!

Noi – Silviu, Cam și Ayan, nu te vom uita niciodată!

Sulviu Cornea

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.