Să continuăm să ne rugăm pentru fratele Daniel Hirtie

La prima vizită

La vizita de dimineață
Veni-se medicul și-mi spu-se:
E o minune că trăiești!
Se merită să-I mulțumești
Lui Dumnezeu, că a fost cu tine!

O lacrimă din ochi mi-a curs
Și-n ea, simțit-am focul sfânt
Ce m-a-ntărit, să nu mă las
Înfrânt de-al suferinței ceas,
Chiar dacă încă-s la pământ.

Nu merit mâna Lui cea bună
Să mă ridice din mormânt,
Doar îndurarea Lui de Tată
M-a ridicat de lângă groapă,
Să pot un timp să Îi mai cânt!

Doar ruga celor ce-mi sunt frați
Și prieteni dragi la suferință,
A fost un suflu ce m-a luat
Din ceasul morții, și m-a redat
Pe brațul vieții, prin credință.

Sunt conștient că drumu-i greu
Și anii mei vor fi scurtați,
Dar fac din timpu-mi dăruit
Motivul de-a fi mulțumit,
Că nu sunt printre cei uitați.

Puteam să fiu uitat și stins,
Pe placul omului cel rău,
Dar nu ne face Dumnezeu
După cum meriți tu sau eu,
Fiindcă, mare-i harul Său!

Autor: Daniel Hîrtie

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.