Momente apologetice – „mărturia bătrânului Polycarp”

Indiferent de ce denominație Creștină ești, Cristos joaca un rol extrem de important in mântuirea ta. Fără Cristos nu este mântuire, fără intervenția lui Dumnezeu nu am fi avut parte de veșnicie. Din păcate, ne-am obișnuit așa de mult cu noțiunea unui Dumnezeu al dragostei, ca ne scapă cat de periculoasa este aceasta dragoste. In Vechiul Testament, oameni care au ajuns in prezenta lui Dumnezeu au leșinat, căzuți cu fetele prosternate in fata prezentei divine. Unii au fost mistuiți de foc, înțelegând ca nici un muritor nu poate rezista sfințeniei lui Dumnezeu si sa scape cu viată. Singura protecție pe care o avem in fata sfințeniei lui Dumnezeu este Isus Cristos.

Cat de important era Cristos pentru credincioșii bisericii primare?

Se făceau voluntari sa moara ca martiri in arenele Romane.

Luxul si libertatea de care ne bucuram in zilele noastre ne face sa uitam cat de mult suntem atașați de Mântuitorul nostru. Nimeni nu ne cere sa arătam cat de loiali suntem, si nici cat de credincioși am fi. Nu suntem duși in fata procurorilor sa ni se ceara sa ne lepădam de credința in Isus Cristos. Si totuși mulți au făcut-o in istoria Creștinismului.

In aceasta zi vreau sa aduc aminte de mărturia credinței un sclav din Smirna. Sfântul Polycarp a fost adoptat ca sclav de o femeie evlavioasa pe nume Callisto, care la crescut pe Polycarp in frica de Dumnezeu. Aceasta femeie la învățat sa citească Scripturile, sa le memorizeze, sa se roage si sa fie botezat.

Polycarp nu la cunoscut pe Paul, însă ia cunoscut scrierile, de multe ori citându-l pe apostolul Pavel. Polycarp însă la cunoscut personal pe apostolul Ioan. Știm acest lucru din scrierile lui Irineu care era nativ din Smirna, si care la cunoscut pe Polycarp si mărturia lui, fiind unul din ucenicii apostolului Ioan.

Era o zi de jocuri sportive in Smirna, unde peste 20,000 de spectatori era prezenți sa vadă jocuri barbare de torturi si violente. Nu departe de Smirna, la Pergamum, era o școală de gladiatori, spectacolele gladiatorilor fiind văzute pe arena Smirnei. Proconsulul Smirnei cere cu autoritate lui Polycarp sa ia un jurământ ca denunță pe Cristos. Cu un calm deosebit, bătrânul Polycarp răspunde:

„De optzeci și șase de ani am fost slujitorul lui și el nu mi-a făcut niciun rău. Și cum pot acum să-mi blestem regele care m-a salvat? ”

Au făcut un foc mare si fără haine, in goliciunea cu care a intrat in lume, Polycarp intra in mijlocul flamelor. Văzând ca corpul nu a luat foc, unul din gărzile de execuție la înjunghiat. Așa sa dus la veșnicie Polycarp, străpuns si pulverizat de focul romanilor. Se spune ca credincioși martori martirajului lui Polycarp nu au plâns ci sau bucurat, pentru că martirajul era locul in care jertfa si bucuria devin inseparabile.

Cat de important este Isus Cristos pentru tine?

Suntem gata sa ne facem cunoscut mărturia chiar la riscul vieții? Unii sunt așa de vânduți plăcerilor ca nu pot trai in lumina, ascunși după masca Creștinătății iubitoare, ascunzând păcatele si plăcerile lumii fără Dumnezeu. Unii sunt in stare sa facă orice sa profite pe spatele fraților, uitând de Cristos si jertfa Crucii, ca eu si tu sa avem parte de veșnicie.

Polycarp sa dus la veșnicie împreună cu mii de martiri care in cursul istoriei au apreciat pe Cristos mai mult decât viețile lor. Oare o pensie si câțiva bani te face sa-ti vinzi pe Mântuitorul? Nu știu despre tine, însă îmi este frica de pedeapsa ne vegherii mele, sa nu cad in mâinile păcătoșeniei mele crezând ca mai am timp si pentru pocăința, dar mai târziu. Coram Deo!

Dr. Caius Obeada

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.