MĂRTURIE

In scurte cuvinte, marturia unui prieten de familie din Bucuresti care a trecut prin infectarea cu virusul SARS-COV-2 si care a fost internata chiar la Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Matei Balș, care a ars : era la etajul 3. La parter a fost incendiul si explozia devastatoare de la Pavilionul 5 :
Gina Maracine :
”Domnul m-a scăpat dintr-un mare pericol, și Îi mulțumesc!
Pentru cei care încă n-au aflat, am fost internată la Institutul Matei Balș 18 zile, cu Covid. În ciuda tratamentului preventiv acest virus parșiv m-a biruit.
Din cele 18 zile, 10 zile am fost ,,legumă ” și 15 zile am purtat masca de oxigen.
În primele 10 zile, nu aveam nicio reacție, zăceam și tăceam, singurele cuvinte erau ,,vă rog, putere…” când venea doctora.
Foarte important ce va spun acum.
COVIDUL mi-a afectat corpul dar psihicul și spiritul nu. Lumea interioară nu depinde de lumea de afară. În cele 13 nopți de nesomn pe care eu le-am numit ,,nopți de veghe cu Domnul” (și pentru care îi mulțumeam în ciuda epuizării), nu puteam decât să Îi cânt și să Îi mulțumesc pentru rugăciunile celor care se rugau pentru mine. Vedeam mâini întinse spre cer, multe… așa de multe că parcă rugăciunea mea ,,vindecă-mă, Doamne” nu mai avea loc.(Mi-am dat seama în ziua a 11-a când am început să-mi revin, și am zis: Doamne, eu nu m-am rugat să mă vindeci, iarta-mă, Te rog atinge-te de mine și dă-mi sănătate ).
A avut loc explozia. Eram la etajul 3 în acel pavilion 5. DOMNUL a fost cu mine tot timpul și din nou m-a protejat și Îi mulțumesc. Am inhalat doar fum. Mi-a pregătit un alt pat, într-un alt pavilion și am continuat tratamentul de curățare a plămânilor cu perfuzii și masca de oxigen până la stabilizarea oxigenarii.
Am ajuns acasă în urmă cu o săptămână. Încă sunt obosită și amețită, încă mă clatin, dar de la o zi la alta văd progrese în însănătoșire.
Nu pot să tac și să nu vorbesc de calitatea exemplară a actului medical din Institutul Matei Balș. După externare, doctora m-a sunat zilnic săptămâna trecută să mă întrebe cum mă simt și să mai îmi facă recomandări.
Pe toată perioada internării întregul personal medical, medici, asistente, infirmiere, brancardieri, portarul și cei care ne aduceau pachetele de la poartă, toți erau preocupați de binele pacientului. Era o coordonare perfectă.
Când mi-am mai revenit un medic m-a întrebat dacă mă plictisesc, că n-ar trebui și…am deschis internetul, dar starea de sănătate nu-mi permitea să fiu prea mult activă.
Mulțumesc tuturor pentru că ați fost alături de mine cu rugăciuni, gânduri bune și mesaje de încurajare și Domnul să vă binecuvînteze!
Nu subestimați puterea acestui virus!”

Paul Ion

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la MĂRTURIE

Comentariile sunt închise.