Sonetul vaccinului de cord

La moara lui Felix

Ne mor surâsuri sufocate-n mască,
Dar și cinismul prins în rânjet moare;
Suntem doar ochi, priviri iscoditoare
Ce doar scanează-n loc să înflorească.
 
Murim carantinați de-nsingurare,
Având zăbrele-n sufletul de iască,
Și-n hăul neiubirii, ce se cască,
Se cade ca-ntr-un vortex de uitare.
 
De molima ce bântuie, Părinte,
Ne vei scăpa, ca de oricare boală,
Dar vrem să clocotim, iubind fierbinte.

 
De-aceea te rugăm azi, cu sfială,
Să cauți printre leacurile-Ți sfinte
Vaccin pentru… a inimii răceală!
 
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 5 februarie 2021

Vezi articolul original

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.