LEFTERI NE-AM NĂSCUT, LEFTERI VOM . . .

Anul 1997. Se întâmpla undeva în vară. Fiindcă eram plecat de câțiva ani de zile din țară, știrea a ajuns cu întârziere. Murise bunicul din partea mamei. Tatăia Ionică. Era din Ocnița, un sat important din zona orașului Târgovite.

L-am cunoscut ca un om blând, tăcut. Avea o inimă cât China. Era săritor. Harnic. Ambițios. Cu siguranță avea și defecte, dar, reușea să le pitească suficient de bine față de noi, nepoții mai mici.

Fiind luat prin surprindere, nu am reușit să particip la înmormântare. Mama a avut grijă să ne povestească detalii suficiente, de la cine a cântat până la cine și ce a predicat. Nu mai țin minte exact numele predicatorului, însă țin minte versetul din care s-a predicat.

Ajungând cu citirea la finele epistolei 1 Timotei, mi-am adus aminte de verset, de tataia Ionică și de adevărul pe care Pavel îl enunță:

„𝐶𝑎̆𝑐𝑖 𝑛𝑜𝑖 𝑛-𝑎𝑚 𝑎𝑑𝑢𝑠 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐 𝑖̂𝑛 𝑙𝑢𝑚𝑒 𝑠̦𝑖 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑛𝑢 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑢𝑎̆𝑚 𝑐𝑢 𝑛𝑜𝑖 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑎.” – 1 𝑇𝑖𝑚𝑜𝑡𝑒𝑖 6:7 𝐸𝐷𝐶𝑅

Da, știu. Ai tot auzit adevărul acesta. Și este enervant să-l tot auzi, tu care lucrezi în multinațională și încerci să strângi ceva bani la ciorapi. Dar el rămâne perfect valabil și în dreptul tău. Este deranjant și pentru noi, restul, muritori de rând, care deși nu vom agonisi mare lucru, ne sacrificăm toată viața pentru a-l dovedi greșit pe Pavel.

Și atunci ce-i de făcut?

1⃣ Încetează să investești în lucruri ce își pierd valoarea odată cu întrebuințarea lor.
2⃣ Adu-ți aminte că ești un simplu administrator. Da, și tu Mr. Țiriac. Și ca administrator, vei da socoteală de multul sau puținul pe care l-ai primit. Deci, fii înțelept!

Tataia Ionică a construit multe case. Pe lângă cele pe care le-a construit la clienți, a reușit performanța de a le face casă și copiilor săi. Tot respectul. A trebuit la sfârșitul alergării sale, însă, să lase totul aici. Bani. Case. Țoale. A plecat totuși cu o credință mare în suflet . . . și cu un nume bun în sat. Cred că e mai mult decât suficient.

În goana după a avea, a construi, a face, nu uita ce spune vechea carte . . .

LEFTERI NE-AM NĂSCUT, LEFTERI VOM PLECA!

P.S. Alexandru Macedon a înțeles târziu lecția. Mă bucur totuși că a dorit să o predea mai departe generalilor săi.

P.P.S. E târziu așa că nu mai primesc cafele. Poate un ceai de tei, pentru cei binevoitori.

https://ko-fi.com/adrianvlad

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.