Montaniști au fost o grupare din secolul al doilea și a fost fondată de un crestin, nou convertit pe numele Montanus, care a început să facă profetii în satele Ardabau si Pepuza in Frigia, în jurul anilor 156.

Două profetese, îl însoțesc pe Montanus, ele declară că au primit acest dar profetic din partea lui Dumnezeu. Ele se numeau Maximillia și Priscilla.

Acești profeți nu au vorbit ca mesangeri din partea lui Dumnezeu, ci ei declarau că erau „posedatați” de Dumnezeu, vorbind în numele Lui.
Deseori Montanus declara : „Eu sunt Tatăl, Cuvântul, și Duhul” spunea Montanus. Ei afirmau că Dumnezeu vorbeste prin gura lor direct, datorită prezentei persoanei lui Dumnezeu in ei, în trupul lor.

Doctrina lui Montanistă avea tendinta să refuze personalitatea Duhul Sfânt.
Ucenicul lui Montanus, Aeschines, a sustinut in mod deschis si fara rezervatii MONARCHIA (un singur conducator, suveran) al naturii lui Dumnezeu. Aeschines sustinea că este un singur Dumnezeu ca persoana, Fiul si Duhul Sfânt fiind manifestații a lui Dumnezeu Tatal.

Montanisti au urmărit o disciplină spirituală foarte strictă, chiar urmărind să moară ca și martiri.

Montaniști putea sub semnul întrebări autoritatea Sfintelor Scripturi.
-Ei sustineau ca sunt direct sub inspiratia Duhului Sfint, astfel că autoritatea Biblica nu mai avea prevalență în fața profetiilor făcute de ei.

Cu dragoste,
Ciprian Bârsan