Păstrează-mă

Păstrează-mă în harul Tău

Când sunt zdrobit și-mi este greu,

Că nu-i mai mare dar sub soare

Decât trăirea voii Tale!

Când sufăr și mă simt uitat

De cei ce-n greu i-am mângâit,

Să mă cuprinzi la pieptul Tău

Și să-mi șoptești: tu ești al Meu!

Când rănile din piept mă dor

Și-n miez de noapte nu am somn,

Să mă-ntărești să te pot slăvi

Așteptându-Te, să vii!

Când simt că pasul mi-e ușor,

Când gânduri negre îmi spun că mor,

Să-mi amintești că-n mâna Ta

Mi-am pus, Isus, încrederea.

Că nu-s la mâna celui rău

Cât timp rămân cu Dumnezeu,

Și chiar de-ar fi să cad vreodat’

Prin harul Tau, sunt ridicat!

Păstrează-mă sub brațul Sfânt,

Statornic, stând sub legământ,

Când valul va fi îngăduit

Să mă doboare, la pământ.

Al Tău rămân și n-am să uit

De ziua când Te-am cunoscut,

Când M-ai luat din colb, de jos,

Prieten drag, Isus Hristos!

N-am să renunț la crucea mea

Sub care stau și este grea,

Că-n lumea asta n-am alt țel

Decât s-ajung la Tine-n cer!

Autor: Daniel Hîrtie

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Păstrează-mă

Comentariile sunt închise.