O ușă de speranță

În încercări și lupte, ai fost înfrânt adesea,
Și sângeri și te doare și crezi că ești uitat.
Nu mai găsești putere ca să alungi tristețea,
Ai spus că așa-i viața, un veșnic greu oftat.

Privești în jur și nimeni o mână nu-ți întinde,
Și spui că nu se poate că tu nu mai poți duce;
Când crezi că ești la capăt, o ușă se deschide,
O rază de speranță, apoi zărești o cruce.

Vezi două mâini întinse ce dăruiesc iertare,
În palmele întinse e chipul tău săpat.
Și rănile Lui astăzi îți aduc vindecare,
Eliberare, pace, chiar crezi că ești uitat?

Nu ești uitat vreodată, El veșnic te veghează
Iar ale tale lacrimi, să știi, le-a numărat.
Și în burdufuri sfinte, cu grijă le păstrează
Tot El ți le va șterge, la tronul de-Împărat.

Să-ți șteargă însuși Domnul cu mâna Lui obrazul,
Să ți se pară oare, că e lucru puțin?
Oricât de greu în lume, ți-a fost plânsul, necazul,
Va fi schimbat în slavă într-un cântec sublim.

Dany Căpătan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.