1. Mama mea a murit când eu aveam șase ani, tata a murit și el când am avut aproape cincisprezece. Am trăit într-o sărăcie lucie. Am mers la strâns de lemne, am mers la cantina orașului pentru mâncare. Sărăcia, însă, nu m-a oprit să visez. Visele și speranțele nu costă.

2. Visam să devin bogat și-mi promiteam că atunci când voi deveni bogat, am să ajut toți oamenii din oraș să aibă ce mânca. Îmi spuneam că o să le cumpăr lemne ca să nu fie nevoiți să umble cu sacii după ei, la tomberoane ca și mine.

3. Bogat n-am ajuns și nici nu-mi propun asta. Dar, Bunul Dumnezeu mi-a îndeplinit visul. De câțiva ani buni, împreună cu cei din Adunarea noastră, dar mai ales cu oamenii care au dăruit, am ajutat sute de copii să nu renunțe la școală din cauza lipsurilor. În doar câteva zile, vom hrăni zeci de oameni flămânzi. Aproape că-mi trăiesc visul cu ochii deschiși.

4. După ce m-a găsit și m-a salvat Dumnezeu, am mai avut un vis. Mi-am dorit să le spun și celor din neamul meu despre Hristos și despre Mânturie. Trăiesc și acest vis. Mai e muuult de lucru, dar cu pași mici, prin credință și prin Voia Lui, se poate!

5. Încredinţează-ţi lucrările, visele și speranțele în mâna Domnului, și îţi vor izbuti planurile. Ce seamănă omul, aceea va și secera!

Sali Sabri