Momente apologetic – „când adevărul este ascuns”

Lucrând in mediu medical am ajuns la o convingere personala ca „fiecare are o agenda personala.” Am avut mame care au adus copii la urgenta sa fac dosar împotriva fostului soț, susținând neglijenta, ca nu se îngrijesc de copii lor. Dosare legale care sa susțină pierderea dreptului de vizite. Am avut bătrâni care nu aveau nimic, totuși se foloseau de urgenta sa vina copii sa-i vadă. Aceștia sunt bătrâni abandonați de copii, trăind in singurătatea casei lor. Am avut un copil care sa făcut bolnav sa-si aducă tatăl la urgenta sa-l vadă. Povestea pacienților este lunga, însă fiecare are cate o agenda personala.

In lumea virtuala au ieșit câteva cazuri in care este greu de descifrat adevărul. Unii se fac partizani înainte de a da posibilitatea adevărului sa iasă la suprafață. Pentru cei mai bătrâni va reamintesc cazul lui Jimmy Swaggart. Marele evanghelist căzut in păcat, a fost susținut de mulți care nu le venea sa creadă ca un om așa de puternic a Domnului a putu sa cada. Sa sugerat o lupta de discreditare a omului lui Dumnezeu. , sugerând ca totul este un atac împotriva copiilor lui Dumnezeu. Adevărul a început sa iasă la suprafață si confirmat de însuși domnul Swaggart, care a trebuit sa-si mărturisească pacatul.

Mai recent avem cazul marelui apologist Ravi Zacharias. Unii sau pripit si au susținut ca o aberare si un atac la caracterul lui Ravi. Au început sa iasă ceva dovezi in care adevărul încet, încet iese la suprafață. La noi avem cazul lui Iosif Ton si abaterea doctrinara in contextul Baptist. Mulți l-au aparat, considerând a fi un atac nejust, un atac sa dărâme caracterul fratelui Ton. Când scrierile si videorile cu declarațiile lui Ton au ieșit, sa putut observa clar diferența doctrinara pe care o are fata de comunitatea Baptista de unde a plecat. Atacatorii adevărului au dispărut in ceata, rușinați de declarațiile pompoase făcute.

Puroaie încep sa clocească si in alte focare prin tara. Banatul își are problemele lui la fel cum sunt si in Ardeal si alte parți ale tarii. Unii pastori sunt in cercetare, unii dintre susținătorii lor atacând si apărând o imagina fictiva care nu exista. De fapt, cei care au scos la iveala niște dubii si semne de întrebare sa fie judecați ca atacatori la caracterul unui pastor sau altul.

Nu cred ca este un mai mare păcat din partea pastorilor/lucrătorilor care au ajuns sa cada sa tacă si sa ascundă cat pot adevărul. Toți știm ca adevărul iese la suprafață, indiferent de cate obstacole am putea sa le punem. Oameni care si-au creat o imagine de sfințenie fata de un pastor sau altul, sunt lăsați sa păcătuiască in ciuda unui adevăr care le este împotriva a cea ce ar susține si crede.

Am ajuns sa cerem fraților sa tacă in fata păcatului, amenințați cu procese civile, la un atac de caracter si defăimare. Prietenii lui Swuggart, lui Ravi, toți au rămas de rușine când adevărul le-a ieșit la suprafață. Cum poți ataca susținătorii adevărului, când culpabilul nu vrea sa mărturisească, in ciuda unor dovezi de necontestat? Mai mult de atât, unii culpabili sunt sub disciplina bisericii, iar apărătorii lor ataca pe cei care ar spune ceva ca si un atac la caracterul celui in disciplina bisericii?

NU pot sa cred unde am ajuns, si unde acești lucrători duc pe cei naivi, lăsând pe alții sa cada in păcatul bârfei si a unui atac murdar, mulți neștiind adevărul. Scriu aceste rânduri in urma atacurilor avute din partea unora, care au ajuns sa pună la îndoiala doi apologeți romani, care nu au făcut altceva decât sa tragă un semn de alarma.

Pentru cei care nu știu care este viată apologeților, ei nu apară o șoapta a nopții, si nici nu intra dezvăluirea celor auzite prin vecini. Apologeții totdeauna au dezvăluit cea ce știu obiective, personal, care pot sa demonstreze ce scriu si gândesc.

Lăsați adevărul sa iasă la suprafață si nu va faceți victime a unor situații care va depășesc. Ca doctor a trebuie sa deschid multe buboaie. Cu cat buboiul a fost mai vechi cu atât mai mult puroi a ieșit. Si in cazul puroaielor din adunările noastre, cu cat v-om aștepta mai mult, cu atât mai multe victime vor fi sacrificate in numele falsității unui lucrător sau altul.

Cei care au urechi de auzit sa audă, de la restul mă voi aștepta la critici si asaltări. Nu uitați ca Domnul tine cont de ce parte ești si de atacul pe care l-ați făcut împotriva oamenilor Săi. Un om sub acuza, care recunoaște falsificare de acte, pus sub disciplina, nu poate fi considerat o persoana cu integritate.

Este timpul pentru unii sa înțeleagă ca toți suntem slabi, si toți avem o chemare si un timp de lucrare. Sunt timpuri când Domnul ne pune deoparte, si trebuie sa acceptam voia Sa, fără sa ducem in eroare pe cei din jurul nostru si fără sa facem sa cada copilașii Domnului.

Domnul sa se îndure de noi! Așteptați adevărul, nu va pripiți in vorbe deșarte si in cazuri pe care nu le cunoașteți. Adevărul va ieși la suprafață. Coram Deo!

Dr. Caius Obeada

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la Momente apologetic – „când adevărul este ascuns”

  1. Alin Cristea spune:

    Afirmația „La noi avem cazul lui Iosif Ton și abaterea doctrinară în contextul Baptist.” este FALSĂ.

    Comunicatul Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România din decembrie 2010, în care se afirmă, abuziv, că „aderarea lui Iosif Ţon la mişcarea religioasă Străjerii reprezintă o lepădare de învăţătura şi practica baptistă cu privire la Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu” nu conţine referiri la Mărturisirea de credință a baptiştilor din România, nu conține precizări doctrinare şi nu menționează nici un articol din Statutul Cultului Baptist.

    Atunci, în decembrie 2010, am precizat: Comunicatul Uniunii Baptiste este nul, la fel ca și deciziile menționate, întrucît nu are la bază documentele Uniunii Baptiste.

  2. taborsinai spune:

    La ”fond”- da! Adică, de ce să fim invidioși pe cei care la un moment dat, se apropie mai mult de Domnul? Ar fi pizmă, care este păcat! Dar cazul ”Țon”, este mult mai delicat, Sfinția Voastră, A. Cristea! Și mă duce gândul la ”Școala de la Ploiești…”, pe care au absolvit-o și… unii Penti de ai noștri, chiar dintre cei de aici de peste Ocean…! Liderii Penti Timișoreni ai vremii, o aveau în oraș…! L-am urmărit pe unul mai odios la ieșire! Era atât de ”debusolat” încât la marea arteră Sălăjan (pe atunci), în loc s-o ia spre Centru, a luat-o spre ieșirea-Lugoj…! Hăbăuc, dar urma ”școala” riguros, să-se poată menține în ”post”! Mai vorbim, la nevoie!

Comentariile sunt închise.