Să ard de sete, tot n-aş bea

Să ard de sete, tot n-aş bea

Din apele stricate,

Ce le-ntâlnesc în calea mea

Prin lumea de păcate.

Să mor de foame, tot n-ating

Mâncăruri otrăvite

Spre care ne-ncetat mă-mping

Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu mă-ncălzesc

La focuri blestemate

Pe unde slugile pândesc

Iubiri îndurerate.

Să pier în drum, tot n-aş intra

În casa blestemată,

Care-ar zdrobi şi-ar ruina

Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac

Ce diavolul-mi întinde,

Să zac în şanţ, să mor sărac,

Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plâng acum un ceas

Cu Domnu-n părtăşie,

Decât fără Cristos rămas

Să plâng o veşnicie.

Traian Dorz

(„Cruzimea nepăsării” – de Iosif Sărac, ed. Multimedia Internațional Arad)

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s