Viața şi lucrarea pastorului Nicolae (Niculae) Sava, 1897-1972

Niculae Sava s-a născut în data de 29 septembrie 1897 în comuna Brătăşanca, județul Prahova, într-o familie cu 8 copii. Mama sa, Ana, era fiică de preot, iar tatăl său, Nicolae, era agricultor. Niculae era o fire tăcută, liniştită, un om căruia nu-i plăceau certurile. Mama sa îl ducea la Biserică şi îl învăța să se închine la icoane, dar în inima lui apărea mereu întrebarea dacă aceasta este adevărata religie.

Niculae a făcut şcoala elementară de 5 clase în satul natal, dar mereu îi spunea mamei sale că vrea să meargă la oraş să învețe o meserie, lucru care nu era pe placul tatălui său.

În luna noiembrie 1910, cu învoirea mamei, Niculae pleacă la Ploieşti unde se angajează ca ucenic la un atelier de croitorie. Speranța lui era aceea că la Ploieşti va găsi oameni buni şi credincioşi, dar patronul său trăia o viață de desfrâu. Dezamăgit de stilul de viață al acestui om, de duşmănia dintre lucrători, de înjurături şi vorbele murdare Niculae a hotărât să plece la Bucureşti, la un unchi care era cantor la Biserică, cu speranța că acolo va găsi un alt mod de trai. Şi-a părăsit patronul şi a plecat la Bucureşti. Unchiul său şi-a propus să îl trimită la o şcoală de cântăreți bisericeşti, dar în cele din urmă a ajuns să învețe croitorie.

In cea de-a treia zi de Paşti a anului 1912 unchiul său l-a adus pe nepot în atelierul de croitorie al lui Niculae Olteanu. Acesta era credincios, citea Biblia şi se purta blând cu angajații săi. Într-o dimineață a ieşit din cameră cu o carte mare, s-a aşezat la masă şi a început să citească. Inima lui Niculae s-a deschis la tot ce auzea.

Într-o sâmbătă un alt credincios l-a invitat pe Niculae la Adunare. Acesta i-a spus că acolo va putea auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Inima îi tresălta de bucurie că va avea ocazia să audă despre Domnul Isus. De mic copil îl atrăgea orice scriere despre Dumnezeu. Când găsea o bucată de hârtie cu numele lui Dumnezeu o împacheta şi o băga în buzunar.

Duminică, când a ajuns la adresa primită, a găsit un grup de 10-12 persoane, bărbați şi femei, dar şi vreo 3 tineri. Era prima adunare baptistă din Bucureşti, deschisă la 25 decembrie 1912, într-o cameră donată de o credincioasă germană cu numele Beckes. O tânără l-a invitat să se aşeze pe un scaun şi i-a spus că imediat va începe un serviciu religios. La masă s-a aşezat un bărbat tânăr care a citit din Biblie, s-au rugat, au cântat, iar apoi tânărul a explicat cele citite. Tânărul predicator era Constantin Adorian. Din acel moment inima tânărului Niculae Sava s-a liniştit. În sfârşit a găsit oamenii pe care îi căuta.

El a început să vină cu regularitate la Adunare, iar într-o zi şi-a cumpărat un Nou Testament pe care a început să îl citească. Uneori ieşea seara în fața atelierului şi citea la lumina felinarului Cuvântul Sfânt. Avea însă două piedici: frica şi ruşinea. Frica de părinți şi ruşinea că este văzut de lume că merge la o micuță adunare. Într-o seară, chinuit de gândul acesta, a intrat în atelier şi a îngenuncheat ca să se roage. Se ruga astfel: „Doamne Isuse, tot ce spui Tu în Sfânta Evanghelie este adevărat. Eu sunt un copil străin între străini şi am frică şi ruşine să te urmez. Te rog arată-mi ce trebuie să fac ca să fiu un ucenic al Tău”.

Deodată a simțit un curent în tot corpul. Era înnoit, schimbat. Avea sentimentul că nu mai era pe pământ. După o perioadă de timp a deschis ochii, dar i-a părut atât de rău că acele clipe de bucurie au trecut aşa rapid. Sufletul lui era însă înviorat. Primul lui gând a fost să meargă acasă şi să spună părinților ce s-a întâmplat în viața lui. Cu prima ocazie, când a plecat acasă, a istorisit mamei ce bucurie are în suflet. I-a citit din Noul Testament. Mama sa plângea când auzea de suferințele Domnului Isus. Ea îi spunea: „E bine ce ai făcut, dar de ce ți-ai lăsat legea”. El răspundea:

” Nu am lăsat-o maică, ci am găsit-o!” Tatăl l-a luat în cameră şi l-a întrebat despre viața ce o ducea acum, cum se ruga şi ce învăța. După ce l-a ascultat, i-a spus:” Calea e bună! Şi eu o cunosc! Am şi eu un Nou Testament, îl citesc, dar nu pot ține această cale. Tu urmeaz-o că este bună, dar dacă te laşi de ea va fi de 7 ori mai rău”.

Această descoperire a noii vieți a mărturisit-o în Biserică şi a cerut să fie botezat în numele Domnului Isus. La Sărbătoarea Crăciunului din anul 1913 au venit la Bucureşti doi bătrâni predicatori din Ardeal ca să ordineze ca păstor pe fratele Constantin Adorian şi ca diacon pe fratele Ioan Branea. Erau frații Teodor Sida din Buteni şi Gheorghe Slăvu (Slev), bătrânul învățător din Aciuța. Niculae a fost prezentat ca fiind un tânăr convertit şi a fost rugat să depună mărturia întoarcerii lui la Hristos. Bătrânii au considerat că Niculae este prea tânăr pentru a fi botezat, dar Constantin Adorian a intervenit şi a spus că el este convins că Niculae este născut din nou şi că va cere Adunării să îl accepte. El a fost botezat, în data de 24 ianuarie 1914, de către Constantin Adorian, la vârsta de 16 ani. S-a dedicat lui Dumnezeu din tinerețe şi a slujit până la adânci bătrâneți, câştigând multe suflete pentru Hristos.

(va urma)

Sursa: Ionel L. Țuțac

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s