Crăciun si podoabe,

E sărbatoare iarăşi,
E seara de ajun…
E casa împodobită,
Și bradul de Crăciun.

Am coborît podoabe
Din podul prăfuit,
Şi-n jur cu bucurie
Toţi l-am impodobit.

Prea- vechile podoabe
I le-am schimbat cu noi…
Dar de podoabe sfinte
În suflet suntem goi…

Lumini multicolore
În jurul lui am pus,
Însă podoaba sfântă
Din suflet….e Isus?

E împodobită casa
Şi bradul …e frumos!
Dar câţi se mai adună
La ieslea lui Cristos?

Câţi mai urmăm azi steaua,
Care-i Cuvântul Sfânt
Şi care ne conduce
Spre Noul Legământ?

Câţi mai avem podoabe
De dragoste in noi?
Câţi plini de bucurie
Mai împlinim nevoi?

Câţi mai impodobim şi astazi
Al inimii altar…
Ca cei din jur să vadă
Al bunătăţii har?

Câţi ne deschidem poarta
Să nu mai stea în ger,
Noi să dormim in iesle
Şi- n pat să doarmă El?

Câte cu bucurie
Şi astăzi am putea,
Să spunem ca Maria …
Oo, …iată roaba Ta?

Se lasă inserarea…
Şi umbrele tot cresc
Şi-a Lui venire-n lume,
Puţini sărbătoresc.

Puţini işi mai fac astăzi
Un loc in casa lor,
Ca să primească Pruncul
Din cer…Mântuitor.

Se- aude iar colindul
În case şi pe drum…
Şi-aş vrea sa fim în suflet,
Ca bradul de Crăciun.

Podoaba pocăinţei
Şi-ai Nasterii fiori,
Să fie bucuria
Acestei sărbători.

În inimi să se nască
Azi Pruncul minunat.
Dar mâine El să fie
Stăpân şi împărat!

În noi să crească zilnic,
Pe al vieţii drum.
Să nu-i simţim prezenţa
Doar când este Crăciun.

Să strălucească in suflet
Şi-a inimii unghere
Şi să rămâna aşa …
Şi de Înviere!

Sărbatori pline de podoabe sfinte vã doresc !
Autor:Mariana Trîncă

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Crăciun si podoabe,

  1. Crăciun binecuvântat, cu pace și bucurii!

    Apreciază

Comentariile sunt închise.