Este Crăciunul rupt dintr-o sărbătoare păgână?

Am auzit de atâtea ori acuza aceasta adresată sărbătorii naşterii Domnului Isus. Romanii celebrau festivalul lor de iarnă ce ţinea şapte zile, Saturnalia, începând din 17 decembrie. Era o sărbătoare păgână în adevăratul sens al cuvântului, umplută cu desfrânare şi închinare adusă zeului Saturn. Pentru a marca sfârşitul solstițiului de iarnă, împăratul roman a stabilit 25 decembrie ca fiind sărbătoare dedicată lui Sol Invictus (Soarele Neînfrânt). Pentru a face creştinismul mai uşor de înghiţit pentru romani şi mai popular pentru popor, Biserica a cooptat datele acestor festivale păgâne şi a pus în loc sărbătorirea naşterii Salvatorului lor pe 25 decembrie. Indiferent ce a devenit astăzi sărbătoarea Crăciunului, totul a început pe frecvenţa unor sărbători păgâne bine stabilite. Dacă-ţi place Crăciunul, trebuie să mulţumeşti şi sărbătorilor Saturnalia şi Sol Invictus.

Aceasta este istoria şi se pare că marea majoritate a creştinilor şi a necreştinilor sunt în acord cu privire la autenticitatea ei. Singura problemă este că lucrurile nu au stat aşa!

Pentru început, ar trebui să facem diferenţa între rădăcini ce sugerează un împrumut sau rădăcini ce sugerează o reacţie. Prezenţa unor asemănări între sărbătoarea creştină şi sărbătoarea păgână ar putea avea în spate o plagiere simultană („Hai să încreştinăm această sărbătoare păgână populară pentru ca sărbătoarea noastră să fie mai accesibilă”), sau poate implica o reacţie deliberată („Această sărbătoare păgână este oribilă, hai să o înlocuim cu ceva distinctiv creştin”).

După convertirea lui Constantin, în secolul IV, creştinii au adaptat uneori şi au încreştinat anumite festivale păgâne. Dacă a fost sau nu o mişcare înţeleaptă şi eficientă va hotărî dezbaterea istorică, dar motivaţia a fost să transforme păgânismul lumii romane, nu să-l radă în mod complet. Chiar dacă sărbătoarea Crăciunului a fost înrădăcinată în 25 decembrie datorită sărbătorii Saturnalia şi Sol Invictus, asta nu înseamnă că celebrarea creştină a naşterii lui Cristos a început ca fiind un festival păgân.

Dar în cazul Crăciunului, există dovezi puternice ce atestă că 25 decembrie NU a fost ales datorită vreunei sărbători păgâne de iarnă. Acesta este argumentul pe care Andrew McGowen, de la Yale Divinity School, îl aduce în articolul său „Cum 25 decembrie a devenit ziua Crăciunului” (publicat prima dată în Bible Review, 2002). Daţi-mi voie să clarific această muncă bună adusă de McGowan, adresând trei întrebări.

1. Când au început creştinii să celebreze prima dată naşterea lui Isus în 25 decembrie?
Spre deosebire de Paști, ce s-a dezvoltat mult mai repede într-o sărbătoare creştină, nu se menţionează celebrări ale naşterii Mântuitorului în operele Părinţilor Bisericii. Autori creştini ca Irineu (130-200) şi Tertulian (160-225) nu spun nimic despre o sărbătoare în onoarea naşterii lui Cristos, iar Origen (165-264) chiar batjocoreşte celebrările romane ale aniversărilor de naştere, socotindu-le practici păgâne. Toate acestea sunt un indicator puternic a faptului că sărbătoarea Crăciunului nu a fost pe calendarul eclesial (sau cel puţin nu era răspândită) şi dacă ea exista, nu era legată de o sărbătoare romană similară.

Asta nu înseamnă, totuşi, că nu a existat vreun interes cu privire la data naşterii lui Cristos. Spre sfârşitul secolului II, exista un interes considerabil în datarea naşterii lui Isus, observat la Clement din Alexandria (150-215), ce nota diferite propuneri, dintre care niciuna nu era 25 decembrie. Prima menţionare a datei de 25 decembrie ca zi de naştere a lui Isus provine dintr-un almanah de la jumătatea secolului IV, numit Calendarul Filocalian. Câteva decenii mai târziu, în jurul anului 400 d.Cr., Augustin ne spune că donatiştii ţineau sărbătorea Crăciunului pe 25 decembrie, dar refuzau să celebreze Epifania pe 6 ianuarie, pentru că ei credeau că această dată este o invenţie recentă. De vreme ce donatiştii, ce au apărut în timpul persecuţiei lui Diocleţian din 312, s-au împotrivit cu putere oricărui compromis cu opresorii romani, putem fi destul de siguri că ei nu au considerat celebrarea Crăciunului, sau data de 25 decembrie, ca fiind păgână la origini. McGowan ajunge la concluzia că trebuie să fie o tradiţie nord africană mai veche pe care donatiştii au preluat-o şi, astfel, cea mai timpurie celebrare a Crăciunului (pe care noi o ştim) poate fi datată în a doua jumătate a secolului III. Aceasta este cu mult înainte de Constantin şi în timpul unei perioade în care creştinii încercau din răsputeri să evite orice legătură cu religia păgână.

Citește mai mult accesând:

https://www.stiricrestine.ro/2020/12/21/este-craciunul-rupt-dintr-o-sarbatoare-pagana/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.