ALB SI NEGRU

Un scurt metraj ne este viata
Si vrem sa fim chiar principali actori
Dar ieftin ne-am vandut licenta
Acum,ne multumim ca spectatori

Nu vrem sa fim marionete
Sistemului cu obiceiuri mostenite
Si nici actori in ale lor scenete
Conduse de”mormite varuite”.

Nu vreau sa vad etnii discriminate
Si nici catalogati ca”pleava”
Nici rautate,razbunari,”asasinate”
Nici guri ce varsa doar otrava

M-am saturat sa fiu tratat suspect
Nu vreu sa fiu nici radical indoctrinat
M-am saturat sa vad cersind respect
De la amvoane sau pupitre din Senat

Curata Doamne templul vietii noastre
Sa folosesti chiar biciul pt.a ne trezi
Nu vrem sa fim doar in registre
Ci vrem s-avem statul de-ai Tai fii

Mi-e dor de alb si negrul de-alta data
M-am saturat de megapixeli si culori
Mi-e dor de-o viata simpla si curata
De-o lume binecuvantata cu valori

De oameni cu capacitate sa gandeasca
Coloana vertebrala,drepti,echilibrati
De cei ce stiu sa multumeasca
Cu calitati divine inzestrati

Sensibili,calzi si cumpatati
Plini de iubire,zambitori
Intotdeauna veseli si manierati
De cei ce inca n-au uitat s-ofere flori

De oameni care stiu sa planga
Si sa ofere ajutor neconditionat
Pe cei bolnavi la pieptul lui sa-i stranga
Samaritean milos pt.abandonat

Cand alergarea noastra a luat sfarsit
La dreapta ta vrem sa ne odihnim
Tie iti datoram finalul fericit
Imparatia Ta sa mostenim

Viorel Onica

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.