FRUNZE

Frunze, frunze, frunze, sub copacii goi,
alergând pe vânturi, putrezind în ploi.
Din mirajul vietți astăzi ce-a ramas?
Frunze, frunze, frunze, doruri fără glas.

Aripi, aripi, aripi, zboruri de clăbuc…
Clipe călătoare către zări se duc.
Cine să le-ntoarcă lângă inimi reci?
Aripi, aripi, aripi ce se duc pe veci.

Umbre, umbre, umbre, în amurg se cern.
Peste ramuri goale rând pe rând se-aștern.
Bucurii și visuri unde sunt acum?
Umbre, umbre, umbre, amintiri și scrum.

Cerul, Cerul, Cerul te-a chemat mereu;
sângeră pe cruce Omul Dumnezeu.
O, de-ai vrea să-ți șteargă rana Celui Rau,
Cerul, Cerul, Cerul azi ar fi al tău.

De Costache Ioanid

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s