Motive ce justifică necesitatea colaborării statului cu cultele în gestionarea situației create de pandemie

Dacă prin lege [art. 7 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor] statul român recunoaște cultelor rolul și statutul de partener și factor al păcii sociale înseamnă că această recunoaștere are în vedere importanța valorii credințelor religioase și a libertății de manifestare a acesteia în viața cetățenilor din România, importanță care a determinat recunoașterea rolului statuat în lege.

În baza acestei realități, înțelegem că autoritățile statului român au obligația să se consulte cu reprezentanții cultelor în luarea deciziilor care privesc restrângerea libertății de manifestare a credinţelor religioase. Consultarea publică este cheia unei societăți democratice și dovada recunoașterii în fapt a rolului de partener social al cultelor religioase și a drepturilor privitoare la libertatea religiei. Consultarea publică este un instrument cheie în consolidarea transparenței, eficienței și eficacității deciziilor publice, fiind recunoscut efectul de îmbunătățire a calității deciziilor luate în urma acestui proces. Consultarea publică însă presupune o invitație adresată de cel aflat în poziția de a decide, celor care vor fi afectați de deciziile acestuia, abordare care este definitorie pentru un stat de drept democratic.

Când autoritățile statului român, fără consultarea cultelor, iau măsuri restrictive în ce privește libertatea de manifestare a credinţelor religioase, neglijează, în mod conștient sau nu, valorile credincioșilor, sănătatea spirituală a națiunii și a credincioșilor și autoritatea divină în viața celor credincioși. Este adevărat că Biblia ne îndeamnă să ne rugăm și să respectăm autoritățile puse vremelnic pentru buna funcționare a societății, dar Aceeași Scriptură ne îndeamnă la părtășia creștină, la zidire sufletească, la participare în lucrări practice de exprimare a iubirii creștine, la evanghelizare și misiune, la comuniunea credincioșilor etc., aspecte care depind de întâlnirile fizice ale membrilor bisericii și care credem că pot fi realizate cu un efort comun pentru respectarea măsurilor de protecție pentru ocrotirea sănătății publice de care avem cu toții nevoie.

Știm că normele internaționale și cele naționale prevăd și situații de restrângere a libertății manifestării religiei, dar aceasta nu trebuie (nu este suficient) doar să fie prevăzută în lege, ci trebuie să fie atât adecvat accesibilă, cât și previzibilă, și să conțină protecție suficientă împotriva aplicării arbitrare a legii. Într-un stat democratic, măsurile de restrângere a libertății manifestării religiei (în colectiv, în public, prin practici, cult şi îndeplinirea de rituri) prevăzute de lege trebuie să fie necesare pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor altora, în sensul în care corespund unei necesități sociale imperioase, sunt proporționale cu scopul legitim urmărit, și sunt justificate de motive relevante și suficiente.
Având în vedere linia extrem de fină a criteriilor de care trebuie să se țină cont atunci când vorbim de măsuri de restrângere a libertății de manifestare a credinței religioase, credem că trebuie consultați toți factorii implicați. Asemenea măsuri nu pot fi luate decât pe baza unor consultări publice și a încrederii reciproce care trebuie să existe între guvernanți și guvernați, recunoscând atât în drept, cât și în fapt rolul parteneriatului prevăzut de lege.

În concluzie,
În condițiile mondiale și naționale actuale, dacă dorim binele națiunii, credem că trebuie să existe o strânsă și intensă colaborare între toate instituțiile statului, inclusiv cu Biserica.

Pentru salvarea națiunii trebuie să lucrăm pe bază de încredere. Dacă vrem să respectăm legea și afirmăm prin lege că suntem parteneri, atunci să lucrăm împreună în aceeași direcție. Bisericile în general și bisericile baptiste în special nu doresc să pună piedici măsurilor pe care Statul este dator să le ia pentru a ocroti sănătatea publică, dar nici nu își pot călca în picioare credința, valorile, identitatea și mai ales Cartea de căpătâi, Sfintele Scripturi. Așadar credem că doar împreună și cu ajutorul bunului Dumnezeu putem identifica cele mai bune măsuri pentru sănătatea fizică dar și spirituală a cetățenilor României.

Viorel Iuga – Președinte al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România şi Secretar general al Alianţei Evanghelice din România

https://www.facebook.com/406641929502791/posts/1785655168268120/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.