Nu mai poți să faci nici măcar “ce zice Papa…”

Nu m-am grăbit să intervin public imediat după ce Papa a dat niște declarații incendiare cu privire la parteneriatele civile și încadrarea adepților LGBT+ în categoria “copiilor lui Dumnezeu”…poate și pentru că am așteptat întăi să se confirme declarațiile, apoi să văd puțin cursul declarațiilor. Influența ideologiei de gen trebuie urmărită pe mai multe planuri:

1. În plan politic și de imagine – bătălia este pentru discreditarea instituției bisericii prin atragerea liderilor religioși în jocul pervers al discursului ideologiei de gen: dacă ești de acord cu ideologia de gen înseamnă că te-ai lepădat de valorile creștinismului; dacă taci înseamnă că te-ai compromis cu privilegiile politicului; dacă vorbești împotriva ideologiei de gen înseamnă că ești retrograd și plin de ură. Capcana e diavolic de bine gândită.

2. În plan socio-religios – bătălia se duce pentru relevanță, adaptare și control “la firul ierbii”, la nivelul individual. Ideologia de gen nu vine doar de sus in jos (ca influență), ci și de jos în sus sau, mai precis, din interior spre exterior. Discursul socio-religios este copiat din creștinism și adaptat noilor non-valori: “nu putem ascunde ce suntem noi cu adevărat în interior!” (Ironic, nu?) Practic, se oferă o așa zisă soluție de eliberare prin exprimarea dezinvoltă a imoralității în sfera publică, fără piedici și fără opoziție publică (datorită erodării absoluturilor în postmodernism). Și aici, ideologia de gen căpușează într-un mod parșiv firea umană, nativ rebelă și războinică împotriva oricăror îngrădiri, și amplifică până la anarhie o libertate greșit înțeleasă.

3. În plan personal – bătălia se duce pentru împlinire și satisfacție: dorința legitimă de a iubi și de a fi iubit. S-a început cu “dragostea nu are nevoie de validarea celorlalți”, în contextul în care oamenilor încă le mai era rușine de cei din jur; a continuat cu “dragostea nu se votează”, în contextul în care au existat mișcări conservatoare de limitare a ideologiei de gen prin inițiative legislative; a culminat cu “dragostea se votează”, în contextul actual în care se cere legitimizarea imoralității și dezvoltarea unui cadru legal pentru exprimarea “dragostei”. Aici este terenul cel mai pervers al ideologiei de gen pentru a da frâu liber inimii fără să se mai conecteze cu rațiunea, denaturând conceptul de dragoste.

4. În plan spiritual – bătălia se duce pentru sufletul omului și discreditarea lui Dumnezeu. Ideologia de gen se cațără ilicit pe știință cu pretenția dovezilor cu privire la originea comportamentului imoral, prin ricoșeu lovind în Dumnezeu: fie negând existența Lui, fie denaturându-i caracterul și atributele.

Abordarea situației prezente, din perspectiva creștinismului, trebuie să treacă dincolo de o simplă dezicere sau de o poziționare rigidă fundamentalistă. Biserica trebuie să se întoarcă la valori și la oameni: când vorbim de valori ne referim la absoluturile biblice pe care și-a clădit existența, iar atunci când vorbim de oameni ne referim atât la cei care reprezintă Biserica, cât și la cei pe care trebuie să îi slujească biserica. Prea multă vreme Biserica s-a consumat excesiv în bătălii politice și de imagine din care a avut mai mult de pierdut decât de câștigat, uitând esențialul: bătălia spirituală…abia când stă bine la acest capitol se poate gândi și la celelalte bătălii.
Nu poți “să te muncești” cu inima și cu firea omului fără ajutorul și intervenția Duhului lui Dumnezeu și a Cuvântului Său!

Nu poți să influențezi comunitatea locală sau societatea fără motivația și oferta unei dragoste reale, profunde, biblice!
Nu poți să fii relevant și de impact (în favoarea creștinismului) la nivel politic și de imagine fără chemarea, înțelepciunea și însoțirea lui Dumnezeu!
Pentru a realiza ceva mai mult decât o reacție declarativă e nevoie de oameni cu adevărat duhovnicești, plini de dragoste dumnezeiască, cu o bună mărturie înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, chemați să producă o schimbare în societate și dedicați mai mult Împărăției lui Dumnezeu decât intereselor personale sau de grup.

Declarațiile de credință, ca răspuns la provocarea Papei, sunt frumoase…dar au valoare numai dacă sunt fundamentate profund pe o trăire serioasă cu Dumnezeu și pe o implicare misionară sacrificială în mijlocul societății, pe toate planurile.

https://www.facebook.com/406641929502791/posts/1781770765323227/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.