… mai este o ȘANSĂ !

Tocmai au trecut pe stradă un grup de vreo 10-12 liceeni râzând, între care erau si doi parcă “de ai noștri”. N-am putut să stau indiferent așa că am întrebat:
⁃ unde mergeți la ora asta ?
⁃ ieșim undeva în afară “la iarbă” ! fu răspunsul în ceată,codificat, a unuia mai îndrăzneț acompaniat de râsetele nefericite ale celorlalți.
O durere tăcută m-a încercat împreuna cu întrebările:
⁃ Ne-am implinit oare responsabilitățile părintești ?
⁃ Suntem noi părinții ,educatorii, liderii exemple de urmat ?
⁃ Îi pregătim doar pentru materie, pământ (ca și cum omul ar fi doar animal)? Cele spirituale care sunt neglijate de noi, cum vor fi îndrăgite de ei ?
⁃ Ne-am făcut timp suficient, am jertfit pentru ai direcționa spre cele sfinte cu adevărat ?
Ura, lăcomia, dezbinările, lupta pentru slavă deșartă, grijă mai mult pentru egoul fiecăruia decât pentru slujirea adevărului Dumnezeu i-au denaturat în “monștri “cu care nici cei mai vocali, violenți sau inteligenți profesori nu pot comunica…
Pentru fericirea voastră, rețineți dragi copiii: Și azi Dumnezeu vorbește prin Scripturi, prin părinți și slujitorii Lui -ascultați!
Mai există sperantă pentru reala redresare a acestora? Dacă privesc la oameni șansele sunt mici! Dar când mă uit la Domnul care are toată puterea în cer și pe pământ afirm cu toată tăria că sunt șanse 100% pentru schimbarea în bine a fiecăruia.
Nu vă pierdeți nădejdea, nu deznădăjduiți, Dumnezeu este și rămâne pe tron oricât de confuze si grele sunt vremurile actuale.
PĂRINȚI DIN TOATE BISERICILE UNIȚI-VĂ!
Când eram copil, părinții se adunau la clacă ajutându-se reciproc, ortodocși, penticostali sau ce or mai fi fost. Neavând lăcașuri de închinare ne adunam la studiul biblic și rugăciuni stăruitoare în condiții improprii. Cuvântul preotului și al predicatorului nu putea fi decât ascultat. Așa au crescut 8-10 copii in familii de țărani, ajungând oameni de nădejde.
Azi, dacă l-am scos pe Dumnezeu și Biblia din practica famiiilor și a bisericile noastre nici unul sau doi prunci, câți avem, nu se pot realiza, căci împlinesc proverbul nebiblic: vai de părintii care nu ascultă de copii!!!
Profetul spune: Nu mâna Domnului, ar fi prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să nu audă, ci păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi si El, păcatele împiedică să ne asculte!
Oare chiar să privim inactivi degradarea spirituală continuă? Nu, căci Dumnezeu este viu în veci vecilor. El cheamă ucenicii si Biserica Lui la ascultare de Cuvânt și la rugăciune.
Când va veni nota de plata pentru oportunitățile si condițiile oferite, nebănuite de străbuni noștri? Doamne mai înnoiește bunătatea Ta fată de familiile noastre si dă-ne adevărata intelepciune fiecăruia.
Amin!

https://www.facebook.com/100001373473325/posts/3303567529698997/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la  … mai este o ȘANSĂ !

  1. Pingback:  … mai este o ȘANSĂ ! – Prea târziu te-am iubit…

Comentariile sunt închise.