Să zâmbim și să învățăm despre răbdare.

Un copil, la grădiniţa, încerca sa îşi încalte cizmuliţele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si
impinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum sa intre. Pana când a reuşit totuşi sa îl încalte, educatoarei i-au apărut broboane de
transpiraţie pe frunte, de aceea aproape ca i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
– Doamna, dar sunt puse invels…
Într-adevăr, erau puse greşit… Nu a fost cu nimic mai uşor sa ii scoată cizmuliţele decăt sa i le pună, totuşi a reuşit sa îşi păstreze calmul pana când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Insa atunci
băieţelul a zis:
– Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!!!
In loc sa ţipe la el „De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sã îl descalţe. Cand s-a
terminat chinul descălţatului, băieţelul i-a spus:
– Sunt cizmuliţele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le încalţ pe astea azi.
Acum ea nu mai ştia ce sa facă… Sa plângă sau sa rada? A reuşit totuşi sa strângă suficienta răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Cand, in sfârşit, l-a încălţat, înainte de a-l trimite afară la joaca, l-a întrebat:
– Si acum, unde iţi sunt mănuşile? Trebuie sa ţi le pun pe mâini ca sa poţi pleca afară!
– Le-am băgat in cizmuliţe ca sa nu le pierd.

(Anonim)

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Să zâmbim și să învățăm despre răbdare.

  1. Pingback: Să zâmbim și să învățăm despre răbdare – Prea târziu te-am iubit…

Comentariile sunt închise.