Răspuns scurt celor care se simt chemați să dea lecții despre iertare…

1. Este adevărat că e bine să încurajăm iertarea, dar cei care au tăcut în fața abuzurilor, să tacă acum sau să-și ceară iertare înainte de a vorbi despre iertarea abuzatorilor. Fără o minimă decență în acest sens, orice inițiativă este doar ipocrizie.

2. Este adevarat că unele din lucrurile cele mai necesare astăzi sunt dragostea, iertarea și reabilitarea celor care au greșit. Însă, condiția minimă este să-și recunoască greșelile și să se pocăiască. Nu există dragoste creștină fără corecție, adevăr și sfințenie.

3. Este adevărat că există o vorbă, înțeleaptă și nu prea, care spune că rufele se spală în familie. Depinde, în mare măsură, din ce motive se murdăresc rufele. Oricum mai bine să nu ne murdărim unii pe alții în public, sau să ne împroșcăm cu noroi, decât să ajungem să ne spălăm rufele în familie.

4. Este adevărat că dacă Dumnezeu iartă și noi trebuie să iertăm, dacă Dumnezeu dă a doua șansă și noi trebuie să o dăm. Dar Dumnezeu iartă și dă a doua șansă celui care se pocăiește de păcatul lui. Nu trebuie să uităm că deși șarpele își leapădă pielea de mai multe ori, întotdeauna va fi șarpe.

5. Este adevărat că în esența disciplinei bisericii este vorba despre dragoste, dar Biblia nu prezintă o viziune sentimentalizată sau romantizată despre dragoste. În Biblie, dragostea este sfântă. Are pretenții și așteptări. Oferă ascultare și supunere. Nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr.

Samy Tuțac

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.