Rugăciunea

Rugăciunea-i acel strigăt
Către Domnul înălțat,
Dintr-o inimă smerită
Și dintr-un cuget curat.

E-o dorință preaînaltă
Întărită de credință,
La Tronul Sfânt prezentată
Din adâncuri de ființă.

Rugăciunea-i șoapta care
Se aude sus, în cer
De unde, binecuvântare
Vine peste cei ce-o cer.

E-o putere la-ndemâna
Fiecărui muritor
De-a se așeza în Mâna
Preabunului Creeator.

Rugăciunea e dorința
Cea mai plină de valoare,
Rugăciunea-ți umple ființa
De slavă nemuritoare.

Rugăciunea-i garanția
Unei vieți de biruință,
Ea deschide Împărăția
Pentru umila noastră ființă.

Rugăciunea-i oxigenul
Sufletului apăsat,
Rugăciunea este harul
Ce, de Cer ne-a ancorat.

Rugăciunea e viața
Celui doritor de cer,
Rugăciunea e speranța
Lucrurilor ce nu pier.

Rugăciunea este faptul
Împlinirilor în viață,
Rugăciunea schimbă rostul
Celor fără de speranță.

Rugăciunea-nseninează
Chipul celui întristat,
Rugăciunea luminează
Orice loc întunecat.

Rugăciunea aduce pace
Și odihnă sufletească,
Căci pe cel trudit îl face
În Hritos să se-odihnească.

Rugăciunea e puterea
Ce te ține strâns de cer,
Prin ea vine izbăvirea
Celor târâți spre infern.

Ruga-i oportunitatea
Prin care-a Cerului comori,
Vin peste Societatea
Unde-s sfinți și lucrători.

Ruga-i posibilitatea
Unor sărmani muritori,
De-a fi toată eternitatea
Cu Domnul conlucrători.

Rugăciunea, ne lipsește,
Tocmai când trăim mai bine!
Însă, Doamne, ne ferește
De necaz și grele zile,

Și ne dă înțelepciune
Din înțelepciunea Ta,
Să venim la rugăciune
Și să știm a ne ruga! Amin.

de Ioan Hapca

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.