Mă rog

Mă rog cu lacrimi de căință

Și-mi pare rău că Te-am uitat,

În ziua când mi-a fost mai bine

Și m-am simțit mai realizat.

Sunt doar un om cu slăbiciuni

Și deseori mă pierd în fire,

Uitând că ești și drept și bun

Și nu voiești a mea pieire.

Mărturisesc a mea umblare

Pe căile neascultării,

Mă rog din nou, căzut sub cruce

Să-mi dai din harul îndurării.

Atâta bine mi-ai făcut

Când toți m-au părăsit, deodată,

Doar Tu rămas-ai lângă mine

Cu mângâierea Ta curată.

Când nu aveam nici o lumină

În ce privește viitorul,

Tu mi-ai deschis un orizont

Și mi-ai trasat prin viață, zborul.

Cum să nu cad îngenunchiat

‘Naintea bunătății Tale,

Când nicăieri nu pot găsi

În lumea asta, alinare!

Îți mulțumesc înlăcrimat

Cu sufletul cuprins de dor,

Declar cu toată ființa mea:

Tu ești Isus, al meu Păstor!

Oricât de grea mi-ar fi povara

Pe care-o port în drumul meu,

Ajută-mă să nu cârtesc

Ci să m-avânt spre cerul Tău.

Hîrtie Daniel

https://www.facebook.com/100001697141092/posts/3416942718372266/?extid=QNhWOLldmkrreydp&d=n

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.