Ești partea mea de moștenire.

Ești partea mea de moștenire.
Doar Tu,Isuse,esti iubirea mea,
Cănd stai cu brațe-ntinse din iubire
și mă aștepți mereu,la Crucea Ta,

Ca să revin..să-ți cer Isus,iertare,
Și să mă-mbraci cu Harul Tău Divin…
Pe frunte,să îmi dai o sărutare,
Și să îmi spui din nou: „Eu am să vin!”

Doar Tu ești partea mea de moștenire,
Și bucuria sufletului meu..
Mă porți pe Brațul Tău plin de iubire,
Când valuri bat în barcă și mi-e greu…

Când trandafirii uită să-nflorească,
Doar spinii cresc mereu..mai cu avânt…
Tu îmi îndrepți spre Patria Cerească
și sorțul meu! Și inimă..și gând!

Frumoasă moștenire mi-a fost dată:
Este Hristos ! Cel Viu și Minunat !
Pe Cale,nu mă clatin niciodată
că-n dreapta mea,stă Domnul,necurmat !

De-aceea,sufletul se-nveselește…
Și cântă chiar și-n nopțile târzii!
Când trupul meu,în pace se-odihnește!
Doar inima,Te-așteaptă ca să vii!

Să vii să-mi dai pe frunte,sărutarea…
Căci dorul meu se-nalță tot mai sus
pănă in clipa când se va auzi strigarea:
„Veniți copii..copiii lui Isus”

-după Psalmul 16-

06.09.2020
Daniela Banita

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.