O, de-ar ținti căile mele…

Dumnezeu e în control

O, de-ar ținti căile mele
La lucrurile ce nu pier,
La țara dincolo de stele,
La Tine, Doamne, și la cer.

O, de-aș putea, a mea umblare
S-o ‘ndrept după al Tău cuvânt,
Aș fi o binecuvântare
Și o lumină pe pământ.

Și de-aș păzi a Ta poruncă
Și ale Tale orânduiri,
Aș avea casa, sus, pe stâncă,
Scutit de-orice nenorociri.

O, de-aș putea primi mustrarea
Când mă abat pe alte căi,
Mi-ar fi plină de har cântarea
Și-aș fi ferit de oameni răi.

Nici nu aș fi dat de rușine
La judecată-n fața Ta,
Căci eu nădăjduiesc în Tine,
O, Domnul meu, de-a pururea…

 Leonte Chibici 

Vezi articolul original

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la O, de-ar ținti căile mele…

Comentariile sunt închise.