NELU POPESCU 1950 – 2020

La începutul lunii mai a anului 2000, la serviciul de priveghi al tatălui meu, pastorul Nelu Popescu a avut un mesaj pornind de la următoarea întrebare : ” Este bine pentru om că Dumnezeu nu-i spune câte zile are de trait?” A pus această întrebare pornind de la cererea lui David exprimată în Psalmul 39:4 : ”Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt”

A argumentat frumos idea de bază potrivit căreia este foarte bine pentru om că nu știe câte zile are de trait. I-am dat dreptate în tot ce a spus. Ce sens ar mai avea viața aceasta dacă ai ști ziua când se va sfârși? Cum ar fi fost întâlnirea mea cu Nelu din 26 iulie 2020 dacă am fi știut că e ultima? Ne-am bucurat atunci la Cărbunari, la jubileul de 100 de ani al Bisericii Baptiste iar seara la Moldova Nouă cu corul bărbătesc al Bisericilor evanghelice din zonă. La plecare, ne-am salutat. Cine ar fi crezut că este pentru ultima oară? El a mai venit la Biserica Baptistă ”Maranata” din Moldova Nouă și în duminica următoare (prima din luna august, a.c.) care avea să devină ultima întâlnire cu frații și surorile bisericii pe care a slujit-o 30 de ani.

M-a legat o veche prietenie de Nelu și cuvintele pe care le scriu acum cu verbe puse la timpul trecut îmi vin greu. Părtaș cu el la nenumărate evenimente, Nelu a fost pentru mine un reper important când a fost vorba să analizez sau să decid ceva. Frați în Hristos și de credință, colegi de studii teologice, slujitori cu implicare bivocațională și vecini în slujire, iată doar câteva aspecte ce ne-au așezat alături. Nu pot să nu remarc faptul că desi era cu opt ani mai mare ca mine, Nelu a reușit să-mi devină atât de apropiat încât mă raportam la el cu adresare directă și nu cu una de politețe. Vorbind despre Nelu nu pot omite seriozitatea, sobrietatea, fermitatea și punctualitatea care l-au caracterizat. Pentru el nu existau jumătăți de măsură, îi plăcea să anticipeze și nu să improvizeze. Aș mai avea multe de spus și de evocat dar simt că trebuie să las lucrurile oarecum neterminate. Pentru că desi Nelu a plecat, nu s-a terminat totul. Nu-mi place acest mod de a mă despărți de Nelu dar îmi place să cred că va veni o vreme a revederii, în slavă. Mă rog ca o binecuvântată mângâiere să o dea Dumnezeu soției Rodica, copiilor Carmen, Mircea, Delia si familiilor lor precum și întregii familii a celui care va rămâne în amintirea nostră ca fiind pastorul Nelu Popescu.

Ilie Milutin

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.