Se stinge în durere omenirea

Vedem calamități, gândim… blesteme!
Mas media „strigă tare-n difuzor”,
Ne tot mirăm că-ntreaga lume geme,
Sub grele juguri puse în „Cuptor”.
În orice punct pe glob aşezi privirea,
Că este vest, nord, sud sau răsărit,
Se stinge în durere omenirea
Și nu-i un semn că răul s-a sfârșit.

Ce plânset şi ce jale se aude?
Din când în când sodomele dispar,
Asemenea, gomorele zălude,
Sucombă inundate sau, în jar.
Strigat-a cerul de atâtea veacuri,
Să nu se rupă omul de Cristos,
Căci pentru decadență n-are „leacuri”
Chiar dacă este el bisericos.

Din când în când mai cerne cu suspine,
Lăsând să cadă ploile de har,
Iar pe acel ce cu regrete vine,
Îl curățește-n sânge, la Calvar.
Oo, biet pribeag, priveşte-n jur pământul,
Din oaza verde, ce a mai rămas?
Ai ignorat chemarea şi Cuvântul,
Ce îți vorbea cu duioșie-n glas!

În ce cuptor ne mistui, Doamne, Tată
Şi ce potop mai dai peste popor?
Îndură-Te de noi, Te rog, ne iartă,
Căci rănile din duh şi trup ne dor!
Atâtea vieți jertfite pe altare,
Copii, bătrâni şi tineri au pierit,
Revarsă Doamne sfânta îndurare,
Peste acei ce Te-au respins vădit!

Acum când sfâșie-n carne disperarea,
Când sufletele plâng în agonii,
Le dă Isuse Doamne, deşteptarea
Şi dorul pentru cer şi veşnicii!
Iar nouă, (spectatori) ne dă azi minte,
Să nu uităm că nu suntem mai buni,
Doar harul Tău şi mila de Părinte,
Ne-a ocrotit, dar nu suntem imuni.

Vedem calamități, gândim… blesteme!
Mas media „strigă tare-n difuzor”,
Ne tot mirăm că-ntreaga lume geme,
Sub grele juguri puse în „Cuptor”.
Putem oricând cădea sub grea pedeapsă,
De nu suntem pe cale veghetori,
Trezeşte-te, a Domnului Mireasă,
Mirele vine în curând pe nori!

27/07/18, Deva- Lucica Boltasu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.