Când îmi mergea bine
Îmi ziceam așa
Niciodată Doamne
Nu m-oi clătina

Eu credeam că veșnic
Sănătos voi fi
Și pe-a mele forțe
Mă voi sprijini

Când ți-ai ascuns fața
Eu m-am tulburat
Atunci către Tine
Iarăși am strigat

În a mea durere
Mă gândeam că mor
Dar la Tine Doamne
Este ajutor

Tu cu bunatate
Mâna Ți-ai întins
Cu a Tale brațe sfinte
M-ai cuprins

Orice om să știe
Orice întristat
Să se roage Ție
Și va fi salvat

Seara vine plânsul
Când suntem loviți
Dimineața iarăși
Suntem fericiți

Tu din tulburare
Ne ridici, ne sui
Și pe stânca tare
Tu din nou ne pui

Sacul meu de jale
Mi l-ai dezlegat
Și în bucurie
Mi l-ai transformat

De aceia laudă
Ție-Ți voi cânta
A Ta bunatate
Nu o voi uita

Căci mânia ține
Doar o clipă, doar
Îndurarea-i însă
Fără de hotar

De aceia cântă
Tu popor iubit
Căci la Domnul nostru
Milă am găsit

Tânguirea, jalea
Toate câte ar fi
Dumnezeu le schimbă
În mari bucurii

Căci din pragul morții
El ma ridicat
Și speranța vieții
Veșnice mi-a dat

Da aceia pururi
Îl voi înălța
Și căntări de laudă
Lui îi voi cânta

El mi-a făcut bine
Sufletului meu
Lăudat să fie
DOMNUL DUMNEZEU!

Amin

Dionisie Giuchici