Îţi mulţumesc Părinte

Mă poartă viaţa uneori prin râpă,
Dintr-un tărâm în altul ca-n poveste,
Ţărâna se cutremură şi ţipă,
Dar sufletul pe vârf de munţi păşeşte.

El ştie că un Braţ atotputernic
Mă ţine ca o mamă grilulie,
Îmi jăruieşte stelele în sfeşnic,
Trec bezna în miresme de tămâie.

Sunt clipe care trebuie să doară,
Să rabd tăcut ca mielul la tăiere,
Aşa e calea crucii, nu-i uşoară,
Dar duce-n Ţara cu lapte şi miere.

Mă trece soarta prin valea de sânge,
Dar nu mă tem, am legământ cu Viaţa,
Pe-obrazul meu, în lacrimi se răsfrânge
Chiar Dragostea, Credinţa şi Speranţa.

Da, Îţi mulţumesc Părinte veghetor,
În pântecul de val mă ţii de mână,
Tu mă ridici oricât de-adânc cobor,
Mă smulgi din greu când inima suspină.

Autor: Ana Haz

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.