Să nu te depărtezi nicicând de casă

Să nu te depărtezi nicicând de casă
Că-n ea lumina pentru tine e aprinsă
Și de mâncare din belșug este pe masă,
Cu dragoste mereu va sta întinsă.

Să nu pleci niciodată-n zări, departe,
Lăsându-i pe cei dragi înlăcrimați,
Căci depărtările sunt prea deșarte…
Tu ține-i strâns la piept îmbrățișați!

Să nu uiți să fii tată, să fii mamă
Așa cum Dumnezeu te-a rânduit,
Să ștergi o lacrimă de copilaș sub geană,
Să mângâi trupușorul ostenit…

Să nu crezi că vreodat’ ar fi sub soare
Ceva mai scump decât al tău cămin,
Umplut de dragoste și de cântare
Spre slava Creatorului divin!

Pune dar preț pe binecuvântare
Și ‘nalță către ceruri mulțumiri,
Căci El, în bunătatea Sa cea mare,
Ți-a dat prin ea, atâtea fericiri!

Când seara se aprind pe boltă stele,
Și liniștea-n căminul tău domnește,
Privește cum sclipind, parcă-ți spun ele
Că prin cei dragi Preasfântul te iubește!

În zori când soarele din nou se-arată
Îți spune iarăși Domnul: „Te iubesc”!
Prin ochișorii limpezi ce te caută
Și-n zâmbete cu raze se-mpletesc.

Să nu te depărtezi nicicând de casă,
De tot ce Dumnezeu ți-a dăruit,
Căci binecuvântarea cea mai prețioasă
E un cămin umplut de Domnul, fericit!

Emanuel Hasan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.