Rugăciune

Doamne, te rog, mă iartă

pentru tot ce nu sunt

din tot ce-ai fi vrut să fiu

pentru tot ce n-am făcut

așa cum Mi-ai cerut

și cum Ți-ar fi plăcut…

mă iartă c-am ales

de mult prea multe ori

să fac ce spune lumea,

în loc să Te ascult…

mă iartă pentru vorba

ce trebuia s-o tac

și pentru orice tăcere

ce trebuia s-o strig…

mă iartă pentru luptele

sfârșite în lacrimi și durere,

când am crezut în mine

mai mult decât în Tine…

mă iartă pentru teama

pe care n-o înfrunt,

ci-o cuibăresc în mine

și-o folosesc drept scut

mă iartă pentru clipa

cea risipită-n vânt

când am atâtea-n minte

și uit de-al Tău Cuvânt

mă iartă pentru vina-mi mare

de-a fi atât de mic

încât, spre Tine, nici privirea

nu pot să mi-o ridic

mă iartă și mă ia de mână

așa ca la-nceput

mă-nvață iarăși pașii

credinței, iertării și iubirii,

și-mi fă din harul Tău un far

să-mi lumineze calea

ce duce sus, la Tine!

✍🏻 Lidia Posteucă

#rugăciune #poezie #prayer #poetry

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.