NAVIGÂND PRINTRE STÂNCILE PANDEMIEI

POPAS PENTRU SUFLET

Am urmărit multele reacții despre și dinspre biserici în aceste trei luni de criză medicală, socială, economică și chiar spirituală.

Nu încetez să mă minunez de incoerența, inconsecvența și spiritul de autoflagelare al multor comentatori care analizează în neștire, până la a zvârli în neființă ceea ce nu înseamnă sau nu ar trebui să însemne biserica!

Că nu ziduri, că nu programe, că nu spectacol, că până la urmă… nimic, că atât ar mai rămâne!

Eu zic să ne luăm câmpii sau să plecăm in codri, vorba strămoșilor!

Știm că trupul spiritual al bisericii nu este clădirea, închinarea nu este programul iar calitatea predicării nu depinde de amvon.

Mai știm și că aceste clișee sunt folosite fie de creștinii firești care își justifică absenteismul sau de cei liberaliști care vor o… altfel de biserică!

Deci, ce propuneți, să mai stăm trei luni acasă? Ca să ne învățăm minte? Da, cum…

Vezi articolul original 558 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.