Ce străin ești Tu pe-aicea…
Ce străin!
Pe oricine-aș întreba
Nu te știe nimenea
Nimeni nu mi-Te-a văzut
Ca și cum prin locu-acesta de amar și de suspin
Tu nici-când n’ai fi trecut…
Ce străin ești Tu pe-aicea, ce străin!…

De le spun că Tu ești viața,
De le spun,
Dau din umeri și șoptesc,
Cu mirare mă privesc
Ca pe-un om de pe-alt pământ
Și se duc ,,că n’au ei vreme
Să asculte pe-un nebun”
Ah… aici Tu n’ai cuvânt.

Și mă duc… nu-mi scutur praful
Ci mă duc:
Dacă Tu ești alungat
Ce caut eu întârziat
Într-o lume de’mpietriți,
În nostalgica-Ți iubire suspinând să mă usuc?

… Astăzi pașii mi’s trudiți
Chiamă-mă și dă-mi aripe
Să mă duc…

Amin, slăvit să fie Domnul!

– de Traian Dorz