ÎMI PARE RĂU

Îmi pare rău de tot ce-n viaţă
putut-am pierde în zadar,
dar după vremea mea pierdută
îmi pare rău cel mai amar.

Îmi pare rău după Cuvântul
ce l-am ştiut şi nu l-am spus,
de tot ce nu mai pot întoarce,
căci timpul meu pierdut s-a dus.

Îmi pare rău după iubirea
ce-o datoram şi n-am ştiut,
c-atâţi din cei ce-o aşteptară
s-au dus cu timpul meu pierdut.

Îmi pare rău după-mpăcarea
ce n-am căutat-o când puteam,
acum s-a dus şi ea, şi harul
cu timpul care nu-l mai am.

Îmi pare rău după pierzarea
atâtora din dragii mei,
nu i-am chemat de-ajuns – şi-s pururi,
cu timpul meu, pierduţi şi ei.

Îmi pare rău amar, Iisuse,
de cât puteam şi n-am făcut,
cum am să pot răspunde-odată
de timpul meu pierdut, pierdut!…

TRAIAN DORZ

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.