Opera răscumpărătoare a Mântuitorului începe cu Întruparea, continuă cu moartea și Învierea Sa cea de a treia zi și se încununează cu Înălțarea Sa la cer. Înălțarea lui Hristos cu Trupul la cer și șederea Lui de-a dreapta Tatălui înseamnă ridicare Lui ca om la treapta de supremă eficacitate asupra celor ce cred… Cu toate că S-a înălțat la cer, sălășluiește totodată în intimitatea celor ce s-au curățit de patimi, ca „loc” prin care și din care izvorăște toată puterea de sfințire și de îndumnezeire a noastră. Această paradoxală coincidență între tronul dumnezeiesc și intimitatea noastră se datorează faptului că însuși Trupul omenesc al Domnului stă pe tronul omenesc. În aceasta stă și slava supremă la care S-a urcat Hristos prin Înălțare. Prin înălțarea Sa la cer, Hristos Se sălășluiește duhovnicește în credincioși ca să sfințească firea noastră întinată de păcat prin puterea harului sfințitor împărtășit de Duhul Sfânt.

Există o teologie creștină care s-a îndepărtat de la această înțelegere a Înălțării Domnului cu Trupul la suprema putere și slavă, cu suprema eficacitate a Lui, prin sălășluirea Lui concomitentă în noi. Pe lângă faptul că nu mai face distincție între Înviere și Înălțare, această teologie consideră că Hristos a devenit, prin Înălțare, un Stăpân sau un Domn exterior, izolat în propria Sa mărire și transcendență, Care l-a lăsat pe fiecare ins cu libertatea lui, în afara lucrării lui Hristos în oameni. Este vorba de o falsă libertate, care confundă adesea binele cu răul, fiindcă este o libertate dominată de patimi și trufie. Pentru creștinismul de la început, Înălțarea Trupului Domnului la cer înseamnă atât deplina înălțare și îndumnezeire a Trupului personal al lui Hristos, cât și înălțarea noastră însăși, înălțarea din patimile noastre în unitatea cu El începută pentru noi prin Înălțarea Domnului și care va continua până la sfârșit… Ținta ultimă a lucrării lui Hristos este să învingă moartea universală și să ridice omul și creația la calitatea de cer nou și pământ nou ale Împărăției lui Dumnezeu, prin puterea sfințitoare a Trupului Său îndumnezeit în chip desăvârșit.

(Fragment din Iisus Hristos Pantocrator, de Dumitru Popescu, EIBMBOR, București, 2005, pp. 236-237)

Dumitru Popescu hristologie Hristos și noi Iisus Hristos Pantocrator impllicațiile înălțării Înălțare Domnului marile sărbători sărbătoarea înălțării sărbătorile împărătești teologi moderni teologi ortodocși teologi români teologia patristică

Sursa: http://www.coramdeo.ro/inaltarea-domnului-inaltarea-noastra